Si eu vreau sa fiu cetatean roman!

Diana, o româncă ce studiază la Paris iși cere dreptul de a fi cetățean roman și de a vota pe teritoriul Franței. Eu, o româncă ce studiez în București, îmi cer același drept. De a vota! Studenții care învață și locuiesc în cămin/chirie în alt oraș decât cel din buletin, nu vor putea vota.
Guvernul a luat atitudine la această problemă oferind transport gratuit dus-întors studenților cu destinația "localitatea natală". Pomana lor nu a rezolvat nimic. Eu nu am timp de petrecut pe tren. Corina Murafa vorbea pe blogul lui George Hari de un sistem electronic de vot. O idee excelentă. Dar nu, ai noștri au fost prea ocupați să se gândească ce să pună în plasele electorale decât să puna la punct un astfel de sistem.

Update: Am gasit o definitie a studentului la Gabriel Liiceanu ( revista 22, anul 1, nr. 6, 23 februarie 1990). E veche, e din 1990, dar se potrivește la fel de bine și în 2008.
”(...) studentul este capitalul de libertate al unei societăți, tocmai pentru faptul că nu este fixat în nici un rol. Studentul e neatârnarea, e devenirea care nu a înghetat într-un rol social, într-o funcție. El nu are încă o familie, nu depinde de un copil, de o profesiune, nu tremură pentru locul pe care l-a ocupat în societate. El este singurul al cărui rol este lipsa sa de rol. El este încă liber, neașezat, neconstrâns.”