Monday, July 13, 2009

Renne.ro

Pana se rebranduieste geamanul meu (lorimodoran.ro e in constructie), ma puteti citi pe Renne.ro. Renne nu e inca deschis pentru publicul larg (mai are destule bube, pe care baietii de la IT se chinuie sa le rezolve), insa pentru cititorii blogului meu facem o exceptie.

Multa bere rece si o vacanta ca-n povesti tuturor.

Friday, July 10, 2009

Ne e dor...

Daca Dumnezeu ar exista, tu n-ai fi plecat asa devreme.

Friday, June 26, 2009

Dupa 3 ani: am invatat sa gandesc

Imi amintesc cu groaza de primul meu examen la FSP, Introducere in stiinta politica, cu Cristian Preda. Am invatat o saptamana. Imi tremurau sufletul si picioarele. Cand Preda m-a intrerupt din poezia pe care o invatasem si m-a pus sa-i explic ceea ce spusesem, mi s-a surpat pamantul sub picioare, chit ca stateam pe scaun. M-am panicat si balbait. Am dat raspunsuri pe langa subiect. Ca sa ma ajute, m-a pus sa tratez un subiect care-mi placuse si pe care il stiam. M-am apucat sa vorbesc despre Tranzitie. Dupa doua cuvinte, cerul s-a intunecat, iar mintea mea s-a golit. Nu-mi mai aminteam nimic, nimic, nimic. Preda s-a uitat la mine cu privirea sa clasica peste ochelari, si mi-a spus agresiv: "Domnisoara, puneti mana si cititi, astfel nu aveti ce cauta in aceasta facultate!". Am iesit plangand. Si-am plans cateva ore bune.


Primul lucru pe care mi l-am insusit de la FSP a fost de a "invata cu cap". Si sa gandesc. Principalul merit al FSP este ca isi invata studentii sa gandeasca critic, sa aiba propriile opinii, sa rationeze, nu sa toceasca pasaje din carti. Daca nu filtrezi si procesezi informatia primita, e foarte putin probabil sa "supravietuiesti" si sa continui o cariera in domeniu.

Tot in primul semestru, am invatat ca referat nu inseamna sa cauti pe google, sa-ti treci numele si sa dai print, ci ca referatul e o mica cercetare cu ipoteza, intrebari de cercetare, intruducere, cuprins cu paragrafe cu o singura idee, concluzii, si totul foarte bine argumentat. Am invatat ca plagiatul este furt intelectual si, desi de multe ori a fost clar ca profii nu au citit referatele, pot sa ma laud ca nu am plagiat niciodata in cei 3 ani. Si nu de frica, ci de rusine.

Ce mai respect la FSP: ca are cadre didactice bine pregatite (exista si exceptii bineinteles,vreo 2-3 pipite aduse pe grade de rudenie sau alte criterii dubioase, dar chiar si ele au studii in afara), insa per total jos palaria pentru Gosu, Preda, Gussi, Stanomir, Ghebrea si Sebe.

In ceea ce-i priveste pe colegi: am intalnit oameni extraordinari, inteligenti, si cu o capacitate incredibila de rezistenta la bere si chef :) Cu unii dintre ei am reusit sa leg prietenii durabile. Am certitudinea ca o sa iasa oameni mari din ei.

Ma uit la mine cum eram inainte de FSP si cum sunt acum. Si-mi place ce vad. Imi pare rau ca puteam sa dau mai mult si nu am facut-o..

Ps: Au fost si lucruri urate si dezavantaje si injuraturi, insa azi, cand m-am trezit din mahmureala post Cuba libre, ploaie, bere si lebede negre in cismigiu, am simtit nevoia sa vorbesc frumos despre FSP.

O sa-mi fie dor.

Sunday, June 7, 2009

Viata incepe dupa licenta

Nu ies la bere. Nu ies la suc. Nu ies in cluburi. Nu ma duc la cumparaturi. Nu merg la plaja. Nu joc tenis. Am sistat vizitele la dentist. Refuz sa merg oriunde pentru ca ~am licenta~. Nu citesc nimic ce nu contine Iliescu si imagine in cuprins. Intreaga mea viata incepe dupa examenul asta nenorocit. Si numai cand ma gandesc ca nu citeste nimeni paginile scrise cu atata chin, stres si nopti nedormite, imi vine sa ma racoresc in Dambovita cu mainile legate la spate.

PS: Blogul ramane roz pana dupa licenta. (Iar) Aveam nevoie de o nota optimista.

Thursday, May 21, 2009

Mori de vant

1) Mi-a expirat cardul BCR (a se citi singurul meu card, cardul subzistentei mele in Bucuresti). S-a prapadit cand eram in provincie. M-am dus la un sediu BCR. Mi s-a zis sa ma adresez unei banci din Capitala. M-am dus la sediul BCR din cartier. Am aflat ca nu trebuie sa ma duc la orice sediu BCR, ci la sediul unde mi s-a emis acum 2 ani cardul. M-am dus la sediul BCR de unde mi s-a emis acum 2 ani cardul. Domnita care imi putea furniza serviciul respectiv era plecata. M-am dus dupa alte doua zile, adica azi. Domnita pe care am asteptat-o sa revina din pauza de masa mi-a spus la sediul respectiv nu se reemit cardurile si sa ma duc la alta BCR din Unirea - unde este sediul central. I-am spus ca nu stiu sa ajung si sa-mi dea o harta cu sediile BCR din capitala. Mi-a spus ca nu dispune de o harta. Dar fiind ca afara erau 45 de grade si nu stiam pe unde sa merg la sediul central, o sa ma duc maine.

2)Am fost sa depun o plangere la Politie. Politistul-receptionist m-a intrebat despre ce e vorba. I-am explicat ca in cursul zilei de sambata am fost sunata de o persoana de sex masculin care s-a recomandat drept angajat Orange si care mi-a spus ca am castigat 3.000 RON, dar trebuie sa le furnizez datele personale. M-am prins ca e teapa, mai ales ca nu e prima data cand sunt sunata, si am sunat la Orange. Orange mi-a spus ca nu poate sa faca nimic si ca trebuie sa ma adresez politiei pentru a face o plangere si apoi cei de la Politie trimit la Orange plangerea, Orange poate sa verifice ce numar m-a sunat, sa trimita numarul si eventualele date de contact la politie si politia sa ia masuri. Si drept urmare, eu am venit sa fac plangerea. Politistul-receptionist incepe sa rada. Ma uit urat la el. Politistul-receptionist imi zice ca actiunea mea are finalitatea zero, cei in cauza m-au apelat de pe o cartela care nu poate fi identificata. Ma uit si mai urat la el. Imi zice ca bineinteles, daca vreau, pot sa fac plangerea. Ma uit urat la el si-i zic: "DA, vreau". Il suna pe tipul de la "consiliere victime" si ma invita sa astept. Intre timp se duce langa alti doi colegi de-ai lui si le explica razand de ce am venit eu la politie. In sfarsit, a venit si consilierul de victime :)),ma invita in birou, ma pune sa scriu 2 declaratii, imi povesteste ca si el a fost sunat si ca de fapt, problema nu e a lor a politiei ci a companiei Orange. Ei sunt cei care trebuie sa rezolve problemele astea, dar, bineintelels, ei o sa le transmita plangerea. Am iesit din birou si pana mi-au pus in rucsac buletinul si telefonul, consilierul se si asezase langa ceilalti trei sa le povesteasca cum a decurs declaratia.

Wednesday, May 20, 2009

Explicatii politice

Am fost acuzata daunazi ca am antecedente politice nesanatoase.

1)Principalul vinovat este mitingul PD de la Iasi la care am participat in 13-14 mai 2007.

Situatia a fost in modul urmator: Cativa colegi (pe atunci activisti PD, acum anti PDL si sutinatori ai sintagmei nu-am-fost-niciodata-membru-pd) m-au invitat la Iasi, la miting. Sa ne distram. Nu mai vazusem niciodata Iasul si mi s-a parut o ocazie buna. Asa ca am imbracat tricoul portocaliu (pe care-l am si acum. Sunt colectionara de tricouri moca.) si m-am pozat cu pancartele PD. Ajunsa in Iasi, m-am despartit de turma, am savurat o pizza si m-am plimbat prin oras.

2)In 2004 am votat cu Traian Basescu. Aveam 18 ani si, la data respectiva, mi s-a parut cea mai buna solutie. Eram mica si nestiutoare.

3)Tot pe la 18 ani am vrut sa ma inscriu intr-un partid. Motivul? O activitate extrascolara in plus pentru dosarul de candidatura la Facultatea de Stiinte Politice (la noi, in Motru, posibilitatea unei activitati extrascolare era si inca este apropiata de zero). Pana la urma nu am mai semnat adevizuea - oscilam sa ma inscriu in PD sau PNL (bineinteles ca nu aveam habar de ideologia/politica niciunuia dintre cele doua) si-mi multumesc pentru ca am ascultat gandul cel din urma.

4)Tata a fost 20 de ani membru PD. In urma unor discutii in organizatia PD locala, a ales sa plece si s-a inscris in PSD. Nu am fost niciodata de acord cu alegerea respectiva si evit sa-mi comentez optiunile politice cand ajung acasa.

E limpede acum? Nu-mi mai stati pe suflet. Sunt mai curata politic decat multi dintre voi.

Update: un post asemanator la Iuli

Sunday, May 17, 2009

Caut colega de pat

Neaparat fata. Candidata ideala: sociabila, ordonata, cu simtul umorului, fara accese de isterie la pm, preferabil nefumatoare si cu iq peste mediu. Sa-i placa sa asculte muzica preferata in casti si sa nu vrea sa-mi stinga becul cand am de citit/invatat.

Apartamentul este situat pe strada Turda (aproape de intersectia Miciurin, la 20-25 de min cu Ratb pana la Universitate, 10 min pana la statia de metrou Crangasi, 10 min pana la Casa Presei), la parter (avem gratii), are 2 camere, baie, bucatarie (deprimanta) cu faianta roz, fara balcon. Intr-una din camere sta o tipa, cu job full-time si prieten si vine rar pe acasa. Cealalata camera, a mea, e spatioasa, are un pat imens, multa mobila - veche (dulap, zece mii de rafturi pentru carti, cosmetice si eventual pantofi, un birou si o masa).

Locul este disponibil incepand cu 15 iulie. Chiria este de 500 ron/camera (adica 250 de persoana, la care se adauga si celelalte utilitati: internet, curent, caldura, apa).

Important: chefurile sunt interzise din cauza babaciunii de deasupra.
Primesc cv-urile plus scrisoare de intentie la shiva2003dot at yahoo dot com.

Update: Baieti, nu, nu va ganditi sa va lasati parul mare sau sa va depilati pe fata!
Update 2: Nu avem cablu tv. Si nici tv.

Saturday, May 16, 2009

Pitipongeala culturala sau la ce se gandeste o pitipoanca cand merge pe strada

Dupa ce, acum trei saptamani, am reusit sa trec peste tentatia de a ma spanzura de-un bec cumparandu-mi o pereche de sandale rosii cu toc, azi a fost ziua in care m-am hotarat sa trec peste depresia mi-am-cumparat-sandale-rosii-cu-toc-de-10-cm-si-nu-le-port incaltand minunatiile. Si m-am dus sa ma culturalizez, la Noaptea Muzeelor. Dilema mea, a unei tipe care nu poarta tocuri decat din an in paste, e la ce se gandesc tipele care poarta zilnic tocuri cand merg pe strada. Eu m-am plictisit teribil mergand de 10 ori mai incet ca de obicei. In mod normal, cand merg pe strada, in ratb, metrou, imi trec prin cap, cu repeziciune, o groaza de ganduri. Atat de multe ca neuronul meu trebuie sa faca un efort suplimentar sa le selecteze si ierarhizeze. Acum nimic. Vid si plictiseala. Se impune deci intrebarea: La ce se gandeste o pitipoanca cand merge pe strada? Sau, se gandeste la ceva? Ori, pe de alta parte, poate e normal sa nu se gandeasca la nimic. Toata energia e concentrata sa screama un mers frumos, unduios, cu plete fluturate in vant.

In alta ordine de idei, am fost la Muzeul de Istorie. Aglomeratie "ca la revolutie" ca sa citez un taximetrist si inabuseala ca vara in ratb la 45 de grade. Am renuntat imediat la culturalizare si am vrut sa beau un suc rece. Am renuntat si la suc dupa ce am vazut ca matematic nu aveam nicio sansa sa gasim un loc liber la vreo terasa. Asa ca am plecat acasa. Da, tot cu pletele in vat.

Wednesday, May 13, 2009

Ai bani, ai parte de carte

In momentul asta as ucide pe oricine care mi-ar spune ca are bani sa faca masterul aici. Muriti!

Tuesday, May 5, 2009

Of, ce dor, ce chin, ce jale

A inceput numartoarea inversa si odata cu ea si accesele de panica.

Later edit: Alex zice ca nu-i niciun atac/acces de panica, ci doar stres studentesc.

Sunday, April 26, 2009

Back

Ultimele doua saptamani au fost geniale. In saptamana dinainte de Paste am fost la Bruxelles, intr-o vizita de documentare la Parlamentul European (organizata de Alianta Liberalilor Democrati din Europa - prin Adina Valean si CJI). Alaturi de inca 80 de tinere din Danemarca, Germania si Anglia am participat la conferinte, workshopuri, intalniri cu europarlamentari si jurnalisti acreditati la Bruxelles. Am revazut Piata Mare, "The Pipi Guy", am salivat langa fantanile de ciocolata si am incercat sa mananc carpacio. Mi-am facut noi prietene, pitzi Gio si pitzi Alexandra, cu care m-am distrat pe seama parului nemtoaicelor (un par extraordinar ce-i drept, carliontat si blond natural). Da, am baut si bere, apple bear. Si am inteles de ce vrea Elena Basescu la PE. E incredibil de sclipicios si plin cu barbati frumosi imbracati la patru ace.
Piata Mare

Sala de conferinte ALDE, Parlamentul European

Multumita Laurei, care a prins momentul, se vede ca am stofa de politician.

Fetei lu' tata o sa-i trebuiasca un gps.

Minunatia carpacio.

A urmat vacanta de Paste, acasa, in Motru (foarte verde si curat), cu chefe si gratare. Desi ne-au dezamagit anul trecut cu gratarul de la Glogova, cand am mancat carne semi-cruda, Bogdan si Andrei si-au luat revansa anul acesta. Au gatit exceptional. Iar cheful de la Buni a fost cel mai tare din ultimii ani. (Nu ma laud, doar vreau sa consemnez, desi stiu ca ma invidiati.)

Ps: Un update cu poze mai tarziu.

Tuesday, April 7, 2009

JOS COMUNISMUL!


(Foto preluata de pe blinder00.blogspot.com)

Wednesday, April 1, 2009

Publicitate mioritica si radio portocaliu

Dimineata de 1 aprilie a inceput prost. Mai intai m-au stresat reclamele de pe site-ul Cotidianul.ro care nu m-au lasat sa citesc un articol. Publicitate multa, inteleg, dar sa fie de bun-simt!
Am zis pas si am trecut la bloguri. La domnul Avramescu. Si iar m-am enervat. Pornind de la declaratiile lui Cioroianu privind relatia dintre Crin Antonescu si Adina Valean, ca fiind discriminare pozitiva a doamnei, fostul meu profesor ajunge la urmatoarea concluzie, citez:
"Iată ce cred și propun. Pentru spinoasa problemă a amantelor, nu am nici o idee funcțională la această oră. Dar pentru rude, există o soluție: interdicția de a candida sau de a ocupa o funcție de demnitate publică, de orice fel, atîta vreme cît un alt membru al familiei are și el o poziție de demnitate publică. Vorba aceea, just my two cents..."
Si uite cum ajunge dl. Avramescu de la (presupusa) discriminare pozitiva la discriminare negativa si la incalcarea egalitatii de sanse. Si ce vor face doi soti, domnule Avramescu, vor da cu banul? Vor renunta unul pentru celalalt? Va renunta tata pentru fiica? Bunica pentru nepot?
Am un sentiment sumbru: noua generatie de studenti FSP o sa studieze "Gandire politica portocalie".

Friday, March 6, 2009

Citatul saptamanii

Lucurile importante in viata se fac cu un barbat.

Sunday, February 22, 2009

Inelul

1. Cum l-am convins: "Repetitia = calea succesului"
I-am spus de vreo zece ori pe zi ca-l vreau. Timp de doua luni. Am subliniat "fara obligatii". Pentru ca, de obicei, barbatii nu daruiesc femeilor inele. Daruiesc cercei, lantisoare, bratari, ceasuri, ursuleti de plus, dar nu inele. In subcostientul lor inelul insemana obligatie (logodna, pre-logodna, dragoste eterna si alte prostii de genul). Asadar, in fiecare zi, nu pierdeam niciun moment pentru a aduce vorba cat de mult imi doresc eu de la el un inelus. Un inelus finut, fara obligatii.
Foarte important in acest proces este sa prinzi "momentul excesului de zel", atunci cand el, flatat de hiperatentia pe care i-o acorzi de la un timp iti spune "hmm, poate totusi meriti un inel". "Poate" e greseala fatala a oricarui barbat. Noi socotim "poate" drept "da".

2. Poate inseamna mi-ai promis!
Dupa ce ai auzit acel "poate" e momentul sa schimbi tactica. "Cum adica, mi-ai promis, imi faci promisiuni si apoi nu te tii de cuvant. M-am suparat." Si, din nou, repeti cat de mult ti-ai dori si cat de suparata ai fi daca nu ti-l ia. Recurgi la santaj: "bine, daca nu ma iubesti, nu ma iubesti...o sa-mi caut pe altul, care sa-mi ia nu numai inel, ci si bmw". Gandul ca o sa-l parasesti o sa-l faca sa-ti zica "bine, bine, mai vedem...".

3. Il duci intr-o bijuterie
Nu, nu-i spui. Ci, il chemi in oras si, din intamplare treceti si pe langa o bijuterie (pe care ai verificat-o inainte). Nu o sa vrea sa intre, asa ca-l tarasti. Ii spui vanzatorului ca vreti sa vedeti modele de inele. Ignori celelalte doua vanzatoare care chicotesc. Te uiti la inele. Probezi. Iti alegi unul nici prea ieftin, nici prea scump, cu o piatra mare, frumoasa. Il pui pe deget. Te uiti cu dragoste, cand la inel, cand la iubit. "Ce-mi place, ce fain e, e perfect".

4. Greseala
Aici eu am facut o greseala fatala. M-a intrebat daca-l vreau atunci. Si am spus nu. De vaca. De proasta. De idioata. M-am gandit sa fac pe mironosita "hmm, iubi, e cam scump, nu cred ca merit eu un asa inel. Hai ca ne mai gandim". Eu ma gandeam ca omul a prins ideea, ca-mi place inelul ala, ca il vreau si ca o sa revina sa-l ia si o sa-mi faca o surpriza. Si cu gandul la respectivul inel cu piatra si cat de bine imi vine pe deget, am plecat in vacanta.

In timp ce eram pe tren si ma intorceam din vacanta (era duminica seara) ma suna si ma intreaba cat de groase am degetele. Poftim? Ti-am spus de n-shpe mii de ori ca degetul tau mic e asemeni degetului meu mijlociu. Am vrut sa-ti dau si un alt inel de-al meu sa stii masura, sa nu o gresesti. Acum ai stricat surpriza! Pana la urma mi-a zis ca toate inelele pe care le are in fata sunt prea mari si ca nu-mi mai ia.
Cand ajung acasa, vad cutiuta. Mor de fericire. Inelul! Inelul cu piatra! Deschid cutia. Sa fac atac. Nu era inelul cu piatra, ci un inel din aur galben (aur galben, cui ii place aurul galben!?)cu un fluturas! Fluturas! Am 22 de ani (aproape), nu mai vreau fluturasi! Ma rog, zambesc si il pun pe deget. E mare, pe orice deget l-as pune! MAREEE! Vena de la tampla imi pulseaza la maximum.
Si il aud: Pai nu ai zis tu ca daca imi e bun pe degetul meu mijlociu e bun si pentru tine?! Nu, nu am zis asta! Ah mor, dupa ce ca nu mi-ai luat inelul cu piatra, mi-ai luat si unul mare! La care el: ce inel cu piatra? Sa nu vina sa-i dai in cap? Cum ce inel cu piatra? Nu te-am dus eu frumos de manuta in bijuteria aia si ti-am aratat mai multe modele, printre care si un inel frumos cu piatra, pe care ai vrut sa mi-l iei atunci, dar eu, in prostia mea, am zis ca nu. Pai nu ai fost destul de explicita ca il vrei neaparat pe ala, spune el. Sa mor nu altceva, adica il duci in bijuterie, ii arati inelul, si el nu e in stare sa ti-l ia.

Ma rog, m-am calmat pana la urma. L-am impacat ca-mi place si ala cu fluturas pana la urma. Mai ales ca mi-a aratat ca pe aripioare are 2 mici briliante. L-am dus la micsorat. O sa-l iau maine. Si o sa-l port. Si-o sa prind drag de el mai mult. Si-o sa invat din greselile facute.
Si data viitoare o sa-l pun sa mi-l cumpere pe loc. Si o sa fie si unul foarte scump. Sa se invete minte.

Tuesday, February 17, 2009

Tuesday, February 10, 2009

Vacanta

11.00 fac ochi
11.25 cafea si ziare
12.00 piatra filosofala
13.40 somn de frumuste
16.30 fac ochi
17.30 lectii cu sister
19.00 piatra filosofala
21.30 somn pana dimineata

Si pe undeva printre mananc si de trei ori pe zi. Frumos, nu?

Thursday, January 29, 2009

Fesepisme

De aproape trei ani de zile, conducerea si alti multi profesori de la FSP ne piseaza creierii cu "Nu plagiati!". Nimic mai normal si imbucurator, as zice, mai ales ca la alte facultati nu se prea pune accentul pe acest mic "detaliu".
Dar sa nu-ti vina sa le dai in cap cu "politica lor de probitate intelectuala" si sa ii si scuipi intre ochi atunci cand suportul de curs pentru un examen e luat de pe un site de referate? Si cand e scris cu picioarele, cu greseli gramaticale, de logica si multe litere lipsa sau inversate?
Eu nu mi-am permis niciodata sa le predau un referat intr-un asemnea hal. Din respect pentru profesorul care (teoretic) citeste referatul si, mai apoi, din respect pentru mine.
Ei cum de-si permit si, mai ales, cum de indraznesc sa mai critice studentii? In loc sa se planga de paiul din ochii studentilor, mai bine ar lua masuri pentru barna din proprii ochi.

Sunday, January 25, 2009

Uraaaaasc sesiuneeeea!

Insemnarile urmatoare, scrise anul trecut, tot la cumpana dintre semestre, sunt cat se poate de actuale:

1. Cum sa NU inveti pentru un examen
11.30 Te trezesti tarziu.
11.35 Iti verifici mailurile si iti bei cafeaua. Citesti cateva bloguri si presa.
12.50 Te gandesti la ce sa inveti mai intai. Ai planuri mari azi. O sa inveti si pentru examenul de vineri.
13.00 Te gandesti daca sa inveti acasa sau la biblioteca. Stai de vorba cu colega de apartament intre timp.
14.10 Dupa inca o ora, te hotarasti ca acasa o sa pierzi timpul si vrei sa pleci la biblioteca. Observi ca e duminica si biblioteca deja s-a inchis. Te resemnezi ca o sa inveti acasa.
14.30 Iti faci curaj sa faci curat pe birou.
14.45 Faci curat pe birou.
15.00 Cauti cursuri.
15.30 Iti suni o prietena si o intrebi daca nu cumva sunt la ea. Stati la o barfa mica la tel.
16.40 Intr-un final constati ca nu ai cursuri. Te invarti prin casa in cautarea unei solutii.
17.15 Ti se face foame. Deschizi frigiderul, nimic de mancare. Te duci la chioscul din spatele blocului sa iei ceva de mancare. Observi ca nu mai ai bani cash. Te duci la bancomat. Te duci din nou la magazin.
18.00 Iti faci de mancare. Mananci.
19.00 Ai mancat prea mult. Ti se face rau si te pui sa stai putin in pat. Adormi.
21.20 Te trezesti. Injuri ca ai adormit. Incerci sa te dezmeticesti.
21.40 Intri pe mess si gasesti un coleg binevoitor care-ti trimite niste cursuri in format electronic.
22.00 Iti faci curaj sa te apuci de invatat.
22.30 Te apuci in sfarsit.
23.00 Constati ca nu pricepi nimic.
23.05 Iti bagi picioarele si te pui sa te uiti la un film.

si 2) Referati, domnilor studenti
Totul e bine cand n-am de referat. Sunt un student fericit. Cand insa aud deadline: maine, viata mea incepe brusc sa se complice. Bineinteles, nu sunt o tipa din aia nepasatoare care lasa totul pe ultimul moment. Dimpotriva, ma gandesc din timp la o tema.
Intotdeauna imi pun in minte sa-mi aleg o tema buna, sa scriu referatul din timp si sa iau o nota cat mai buna.
Si cum spuneam, ma gandesc din timp la o tema. Si ma gandesc, ma gandeeeesc! Dar temele bune sunt atat de greu de gasit, ca ma trezesc cu deadline-ul maine. Iar maine asta ma streseaza scumplit.
Primul lucru pe care-l fac cand am un referat e sa ma plang la toata lumea ca nu-mi gasesc tema, ca nu-mi place sa invat si ca urasc facultatea, disciplina respectiva si proful. Dupa ce m-am plans o buna jumatate de zi ma pun si eu pe bune sa-mi caut o tema. Aleg prima tema care-mi vine in minte. Nu mai conteaza daca e buna sau rea. Am tema. Apoi fac o pauza, ca m-am obosit destul. O pauza de cateva ore. Abia apoi urmeaza cuvantul magic: "m-apuc!". Aici e momentul sa inceapa sa te doara maseaua, sa-ti pice netu, sa-ti faca fitze calculatorul, sa ti se termine cafeaua, tigarile sau ceaiul. Sa nu mai ai paine si suc. Pana sa-ti rezolvi aceste nevoi primare se face ora 00.00. Acum e momentul sa te panichezi si sa intri in criza de timp. Deschizi in sfarsit documentul word, iti scrii numele si astepti sa vina inspiratia divina. Mai stai pe mess intre timp. Abia pe la 4,30 te convingi ca nu mai are ce sa vina/ cand sa vina si te apuci de scris. La 8 dimineata ai referatul gata. La 9 si diacriticele puse. La 10 faci mishto de aia care nu l-au terminat si sunt in criza de timp. La 11 gasesti un coleg binevoitor sa ti printeze referatul si sa-l predea in locul tau. Te pui in pat si dormi.

Tuesday, January 20, 2009

Studii

Doua cercetari mi-au atras atentia zilele astea>

1)Romanii viseaza sa reduca democratia la un singur om :
"73% dintre români considerau în 2008 că ar fi bine ca ţara să aibă un conducător puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi alegerile, cifră care le depăşeşte cu mult pe cele din ţările europene, în timp ce 20% sunt convinşi că viaţa le-ar fi mai bună sub un regim militar, spune studiul.~

2)Barbatii dotati financiar sunt cei mai buni la pat :
"Numărul orgasmelor unei femei este direct proporţional cu averea partenerului, între plăcere şi bani existând o foarte strânsă legătură.
Femeile care au parteneri bogaţi au şi multe orgasme, au conchis doi cercetători britanici de la Universitatea Newcastle. Mai mult, cu cât partenerul este mai bogat, cu atât mai multe orgasme ar avea femeia, spun dr. Thomas Pollet şi prof. Daniel Nettle, citaţi de „The Sunday Times“. Cei doi sunt de părere că fenomenul are la bază o „adaptare evolutivă“, integrată în fizicul femeilor, care le determină pe acestea să-şi aleagă bărbaţii în funcţie de situaţia lor materială."

Mi-e lene sa le comentez, insa, ma intreb daca nu cumva cercetatorii astia fac studiile la fel ca mine si study group-ul meu de la antropologie.

Monday, January 12, 2009

Voi cum va treziti dimineata?

Ziua productiva se cunoaste de dimineata. De cat de dimineata te trezesti. Nu am serviciu, nici cursuri de dimineata, nu ma constrange nimic sa ma trezesc la ora tristetii nationale 6.00 am, deci sunt un om fericit. In fiecare dimineata, ceasul meu suna la 8.30 cu intentia de a ma trezi sa-mi fac referate, sa citesc, sa invat, sa merg la biblioeteca, ca deh, e stresiune. Insa, eu nu pot sa ma trezesc nici la 8.30, nici la 9 si nici pe la 10. Abia pe la 11.30 incep sa fac ochi, iar pe la 12 si ceva reusesc si eu sa ma dau jos din pat. Pana beau cafeaua, mai citesc bloguri si ziare, se face 13.30 si trebuie sa plec la facultate. Si acolo stau (teoretic) pana la 20.30. Si uite asa simplu, ziua se ... dusa.
Mi-am schimbat si soneria la telefon, in loc de melodie am pus un Tzaar Tzaaar brutal si apasator. Zero efect. Mai mult, in mahmureala matinala, in loc de tzaar tzaar aud sfaaar sfaaar si-mi apar instantaneu imagini cu friptura care se prajeste pe gratar. Si inchid iar ochii. Si-mi urmez visul cu friptura.
O prietena mi-a spus sa beau seara o cana cu apa, pentru ca dimineata o sa ma trezeasca nevoia de a merge la pipi. Am incercat si cum a zis ea, insa m-am trezit pe la 5 dimineata, am fost la toaleta si, fiind prea devreme, m-am culcat la loc.
O alta prietena imi povestea ca ea nu poate sa doarma mult dimineata de stres. Numai cand se gandeste la examene si la cat are de invatat, se trezeste instantaneu. La mine iar nu functioneaza, sunt omul stresat de toate, insa pot sa le fac mai incolo, merg pe principiu ca orice lucru suporta o amanare.
O alta (da, am multe prietene) imi spunea mai demult de un ceas desteptator mobil, care suna pana cand il opresti. Si faza draguta e ca tzopaie prin casa si trebuie sa alergi dupa el sa-l opresti. Si joggingul ala te trezeste. N-am de unde sa iau ceas, insa la mine in camera nici nu ar avea pe unde topai, d-apoi sa fie si loc sa alerg dupa el.
Voi cum reusiti sa va treziti?

Saturday, January 10, 2009

La caldura ochiului de aragaz

... si a supei fierbinti mi-am petrecut jumatate de zi. In afara de manusi, am pe mine cam tot ce-mi poate tine de cald si care, totodata, sa-mi lase si posibilitate de miscare. Si tot mi-e frig. Nu stiu pe ce sa dau vina, pe nenorocitii aia de rusi si pe conducta lor cu gaz, din cauza careia suspectez eu o rationalizare a caldurii in Bucuresti, sau pe geamurile de la camera mea care nu sunt deloc bine izolate.
In Timisoara umbla lumea in pantaloni scurti si mai deschid si geamurile, sa mai iasa caldura, auzi la ei. Si eu ma incalzesc la ochiul de la aragaz. Si mai am si remuscari ca e criza si trebuie sa economisim.

Thursday, January 8, 2009

In Mall

Daca esti prea fericit si vrei sa te deprimi/umpli de nervi, am solutia perfecta: mergi in Mall. Bine, asta daca nu esti cocalar sau printzesita, in cazul asta un mall e pentru tine echivalentul raiului pe pamant. Preturi mari, magazine de fitze cu haine scumpe (unele mult prea scumpe - dpdv al raportului calitate/pret), toate restaurantele junk-food aliniate, patinoar si cinema 3D. Toate perfecte pentru a-ti etala cocalarimea.
Pentru multumirea prietenului meu, am mers sa vedem minunea numita Liberty Center, cu gandul initial sa ne dam pe patinoar. (Pana la urma nu ne-am mai dat, ca nu a reusit sa ma convinga sa-mi pun patinele in picioare. Ei bine, am o fobie de patinoar. Mai ales acum, in preajma sesiunii, cand am nevoie de toate oasele si organele intregi.) Nu ne-am mai dat, din motivul amintit mai sus, in schimb am fost la film. Nu inainte de a colinda toate magazinele alea (care ma fac sa plang) si de a manca la kfc in cazul meu si burger king - al lui. As vrea sa-i dau in judecata pe cei de la kfc, cred ca pun ceva in crispy. Stiu ca dupa ce mananc de la kfc mi se face al dracu' de rau, insa nu ma pot abtine. Cartofii aceia uscati in ulei, cu acele bucati de semi-pui si sosul de usturoi, trezesc o dorinta diavolica in stomacul meu lovit de foame. Si mananc. Si-mi vine rau. Si jur ca nu mai mananc. Pana cand trec iar pe langa un kfc cu foamea in stomac. Si povestea se repeta.
Asadar, revenind, am mancat la kfc, am stat o jumatate de ora sa-mi revin, am mai dat o tura prin restul de magazine si am intrat la film. Australia. Cu Nicole Kidman si inca un actor foarte bun, Hugh Jackman. Era prea frumos sa ne bucuram de film, fara compania unui card de cocalari ce au ocupat tot randul din fata noastra. Au venit, bineinteles, dupa ce incepuse filmul si le-a luat destul pana s-au aranjat - cocalar printzesita cocalar printzesita, pana si-au dat jos gecile, facut comozi, etc. Se vede treaba ca filmul le-a facut impresie, fiindca au comentat destul in timpul lui. Iar pe principiul, primul venit, primul plecat, s-au ridicat inainte ca filmul sa se termine, iar noi si inca vreo 15 oameni am ratat finalul. Alex s-a enervat, eu m-am enervat ca el s-a enervat, ca deh, era o zi speciala si nu trebuia sa se supere, eu i-am zis ca e vina lui, ca el a vrut in Mall, el a zis ca-i vina mea ca renuntase la idee, dar eu am vrut totusi sa mergem in Mall, eu ca nu, el ca da... si uite asa te aduce Mall-ul la nervi si/sau deprimare. Si la o noua raceala. Ca discutia asta aprinsa am purtat-o la minus multe grade in drumul spre casa. Eram prea aproape de a indrazni macar sa rugam un taximetrist sa ne duca, o statie si jumatate de tramvai.

Tuesday, January 6, 2009

Cum mi-am petrecut sfarsitul anului

Dardaind. Asa cum n-am mai dardait de ani de zile. Dar am dardait cu stil. La munte adica. Intr-o cabana (de fapt casa) foarte draguta, care ar fi trebuit sa fie incalzita - asa ni s-a zis, insa cand am ajuns acolo in mijlocul camerelor tronau inghetate si ele, niste mici calorifere. Nici dansul (a se citi topaitul), nici votca(-cola) nu ne-a prea ajutat sa ne incalzim. A esuat si metoda corp la corp. Prima noapte din an am dormit-o cu gecile pe noi, infofoliti in sacul de dormit. A doua zi, am primit intariri - inca vreo 2 calorifere electrice si am reusit sa incalzim camerele. Trecand peste frigul din casa si de afara, a fost fain. Am facut gratar in miez de noapte (afara!), am baut vin fiert, ne-am dat cu ligheanul printre pomii din livada gazdei, ne-am batut cu zapada, am dat si-o fuga prin Bran, iar la intoarcerea acasa ne-am procopsit cu-o ditamai raceala. La anul o sa ma plang de caldura, de pe una din plajele carabiniene. Asa mi s-a promis :D.