Nu stiu daca mai e cineva care asculta aceeasi singura melodie de zeci si sute de ori, zi de zi, chiar saptamani la rand. Dupa care o lasa sa astepte, ani, in winamp. Dupa un timp nu mai sunt simple melodii, ci au impregnate clipe din mine, din toate cele ce-am trait atunci, din toate cele ce-am simtit.
Eu cu mine am ramas acum mult timp in urma, cand am aflat ca m-a inselat. Cand am luat lebada aia transparenta si am adunat involuntar cioburile ei de pe parchet. Cand purtam tricoul meu preferat, roz, intr-o anexa a unei biserici de langa oras. Cand Andra a venit la scoala plansa toata, si si-a trantit ghiozdanul de banca si a tipat sa o auda toata clasa: “sufar, Lori, sufar!”. Cand mi s-a spus ca scriu prost, hormonal si am golit folderul cu poezioare stupide. Folder pe care, dintr-un rastimp in altul, ma tot arde un dor sa-l reumplu.
Mad World. Piata Sudului. Doua patrate mari si calduroase si o prietena de care mi-e zilnic dor. Ne uitam zi si noapte la Prison Break, iar dupa ce ne puneam sa dormim cautam cea mai buna propozitie cu care sa-mi incep referatul despre Campania din Rusia. “Fata, nu mai fii asa mototoala”, imi spunea. “Hai imbraca fusta asta”.
Multe din “primele lucruri” le-am facut pe Mad World in patratele alea. Am invins temeri si am visat viitoruri.
Patience. Era o dimineata cand cautam. Si ea-mi spunea sa am rabdare. Eu nu voiam sub nicio forma sa astept. Asa sunt eu, ma grabesc. Dar ea mi-a spus sa am rabdare. Si am vazut atunci scarile mari ale bisericii, intr-un moment cand mai credeam, si ii ceream toate patru sa o lase in viata. Si un tort mare, multa lume si un scaun cu rotile, care nu tine niciodata loc de picioare. Mi-am amintit ca ea are rabdare si trebuie si eu sa am. Si sa speram.
Bomb Creater. O ascult acum, singura, in alt patrat, de data asta friguros. Cand o voi reasculta imi voi simti iar animalul inimii cum vrea sa se-nece in apa fierbinte, buricele degetelor mele incredibil de reci, piperul din tot corpul si senzatia de voma de fiecare data cand incerc sa mananc. Voi stii atunci ca nimic din ceea ce suntem nu poate fi fara dorinta.
Thursday, February 4, 2010
Over again
Thursday, January 28, 2010
Cercuri concentrice
Cercul, cand se inchide, se-nchide de la sine. Asa-mi spuneam. Insa acum simt o nevoie sa-l fortez. Sa iau un capat al liniei, monotona si confuza, si sa-l sudez de capul celalalt. Si-atunci va-ncepe un nou cerc.
Dar cel mai frica mi-e ca voi ajunge sa plutesc intre cercuri. Si nu e aer intre cercuri. Iar respiratia pot sa mi-o tin doar 43 de secunde.
Dar cel mai frica mi-e ca voi ajunge sa plutesc intre cercuri. Si nu e aer intre cercuri. Iar respiratia pot sa mi-o tin doar 43 de secunde.
Thursday, January 14, 2010
A si B
A in pat, de multe, multe ore, cu Mad World pe repeat.
B: Dude, sigur iti face bine sa asculti melodia asta trista iar si iar?
A: Da dude, oricum nici nu ascult versurile. Poate doar partea cu "going nowhere...no tomorrow, no tomorrow".
B: Dude, sigur iti face bine sa asculti melodia asta trista iar si iar?
A: Da dude, oricum nici nu ascult versurile. Poate doar partea cu "going nowhere...no tomorrow, no tomorrow".
Wednesday, January 13, 2010
Te vreau inapoi
Stiu ca eu te-am parasit. Fara motiv. Voiam ceva nou, ceva mai bun, ceva stralucitor. Am petrecut atatea momente faine impreuna, m-ai ajutat mereu cand mi-a fost greu. M-ai scos din carapacea mea cea mica, din spatiul meu cel stramt. M-ai dus spre alte vai si orizonturi. Imi e atat de dor de tine. Imi pare rau ca te-am parasit.
Primeste-ma, te rog, inapoi.
Un geaman.
Primeste-ma, te rog, inapoi.
Un geaman.
Labels:
despre mine,
DP,
i need help,
stare de spirit,
trist
Monday, July 13, 2009
Renne.ro
Pana se rebranduieste geamanul meu (lorimodoran.ro e in constructie), ma puteti citi pe Renne.ro. Renne nu e inca deschis pentru publicul larg (mai are destule bube, pe care baietii de la IT se chinuie sa le rezolve), insa pentru cititorii blogului meu facem o exceptie.
Multa bere rece si o vacanta ca-n povesti tuturor.
Multa bere rece si o vacanta ca-n povesti tuturor.
Friday, July 10, 2009
Friday, June 26, 2009
Dupa 3 ani: am invatat sa gandesc
Imi amintesc cu groaza de primul meu examen la FSP, Introducere in stiinta politica, cu Cristian Preda. Am invatat o saptamana. Imi tremurau sufletul si picioarele. Cand Preda m-a intrerupt din poezia pe care o invatasem si m-a pus sa-i explic ceea ce spusesem, mi s-a surpat pamantul sub picioare, chit ca stateam pe scaun. M-am panicat si balbait. Am dat raspunsuri pe langa subiect. Ca sa ma ajute, m-a pus sa tratez un subiect care-mi placuse si pe care il stiam. M-am apucat sa vorbesc despre Tranzitie. Dupa doua cuvinte, cerul s-a intunecat, iar mintea mea s-a golit. Nu-mi mai aminteam nimic, nimic, nimic. Preda s-a uitat la mine cu privirea sa clasica peste ochelari, si mi-a spus agresiv: "Domnisoara, puneti mana si cititi, astfel nu aveti ce cauta in aceasta facultate!". Am iesit plangand. Si-am plans cateva ore bune.
Primul lucru pe care mi l-am insusit de la FSP a fost de a "invata cu cap". Si sa gandesc. Principalul merit al FSP este ca isi invata studentii sa gandeasca critic, sa aiba propriile opinii, sa rationeze, nu sa toceasca pasaje din carti. Daca nu filtrezi si procesezi informatia primita, e foarte putin probabil sa "supravietuiesti" si sa continui o cariera in domeniu.
Tot in primul semestru, am invatat ca referat nu inseamna sa cauti pe google, sa-ti treci numele si sa dai print, ci ca referatul e o mica cercetare cu ipoteza, intrebari de cercetare, intruducere, cuprins cu paragrafe cu o singura idee, concluzii, si totul foarte bine argumentat. Am invatat ca plagiatul este furt intelectual si, desi de multe ori a fost clar ca profii nu au citit referatele, pot sa ma laud ca nu am plagiat niciodata in cei 3 ani. Si nu de frica, ci de rusine.
Ce mai respect la FSP: ca are cadre didactice bine pregatite (exista si exceptii bineinteles,vreo 2-3 pipite aduse pe grade de rudenie sau alte criterii dubioase, dar chiar si ele au studii in afara), insa per total jos palaria pentru Gosu, Preda, Gussi, Stanomir, Ghebrea si Sebe.
In ceea ce-i priveste pe colegi: am intalnit oameni extraordinari, inteligenti, si cu o capacitate incredibila de rezistenta la bere si chef :) Cu unii dintre ei am reusit sa leg prietenii durabile. Am certitudinea ca o sa iasa oameni mari din ei.
Ma uit la mine cum eram inainte de FSP si cum sunt acum. Si-mi place ce vad. Imi pare rau ca puteam sa dau mai mult si nu am facut-o..
Ps: Au fost si lucruri urate si dezavantaje si injuraturi, insa azi, cand m-am trezit din mahmureala post Cuba libre, ploaie, bere si lebede negre in cismigiu, am simtit nevoia sa vorbesc frumos despre FSP.
O sa-mi fie dor.
Primul lucru pe care mi l-am insusit de la FSP a fost de a "invata cu cap". Si sa gandesc. Principalul merit al FSP este ca isi invata studentii sa gandeasca critic, sa aiba propriile opinii, sa rationeze, nu sa toceasca pasaje din carti. Daca nu filtrezi si procesezi informatia primita, e foarte putin probabil sa "supravietuiesti" si sa continui o cariera in domeniu.
Tot in primul semestru, am invatat ca referat nu inseamna sa cauti pe google, sa-ti treci numele si sa dai print, ci ca referatul e o mica cercetare cu ipoteza, intrebari de cercetare, intruducere, cuprins cu paragrafe cu o singura idee, concluzii, si totul foarte bine argumentat. Am invatat ca plagiatul este furt intelectual si, desi de multe ori a fost clar ca profii nu au citit referatele, pot sa ma laud ca nu am plagiat niciodata in cei 3 ani. Si nu de frica, ci de rusine.
Ce mai respect la FSP: ca are cadre didactice bine pregatite (exista si exceptii bineinteles,vreo 2-3 pipite aduse pe grade de rudenie sau alte criterii dubioase, dar chiar si ele au studii in afara), insa per total jos palaria pentru Gosu, Preda, Gussi, Stanomir, Ghebrea si Sebe.
In ceea ce-i priveste pe colegi: am intalnit oameni extraordinari, inteligenti, si cu o capacitate incredibila de rezistenta la bere si chef :) Cu unii dintre ei am reusit sa leg prietenii durabile. Am certitudinea ca o sa iasa oameni mari din ei.
Ma uit la mine cum eram inainte de FSP si cum sunt acum. Si-mi place ce vad. Imi pare rau ca puteam sa dau mai mult si nu am facut-o..
Ps: Au fost si lucruri urate si dezavantaje si injuraturi, insa azi, cand m-am trezit din mahmureala post Cuba libre, ploaie, bere si lebede negre in cismigiu, am simtit nevoia sa vorbesc frumos despre FSP.
O sa-mi fie dor.
Labels:
fsp cimitir al studentimii mele,
fspub
Subscribe to:
Posts (Atom)