Fesepisme

De aproape trei ani de zile, conducerea si alti multi profesori de la FSP ne piseaza creierii cu "Nu plagiati!". Nimic mai normal si imbucurator, as zice, mai ales ca la alte facultati nu se prea pune accentul pe acest mic "detaliu".
Dar sa nu-ti vina sa le dai in cap cu "politica lor de probitate intelectuala" si sa ii si scuipi intre ochi atunci cand suportul de curs pentru un examen e luat de pe un site de referate? Si cand e scris cu picioarele, cu greseli gramaticale, de logica si multe litere lipsa sau inversate?
Eu nu mi-am permis niciodata sa le predau un referat intr-un asemnea hal. Din respect pentru profesorul care (teoretic) citeste referatul si, mai apoi, din respect pentru mine.
Ei cum de-si permit si, mai ales, cum de indraznesc sa mai critice studentii? In loc sa se planga de paiul din ochii studentilor, mai bine ar lua masuri pentru barna din proprii ochi.

Uraaaaasc sesiuneeeea!

Insemnarile urmatoare, scrise anul trecut, tot la cumpana dintre semestre, sunt cat se poate de actuale:

1. Cum sa NU inveti pentru un examen
11.30 Te trezesti tarziu.
11.35 Iti verifici mailurile si iti bei cafeaua. Citesti cateva bloguri si presa.
12.50 Te gandesti la ce sa inveti mai intai. Ai planuri mari azi. O sa inveti si pentru examenul de vineri.
13.00 Te gandesti daca sa inveti acasa sau la biblioteca. Stai de vorba cu colega de apartament intre timp.
14.10 Dupa inca o ora, te hotarasti ca acasa o sa pierzi timpul si vrei sa pleci la biblioteca. Observi ca e duminica si biblioteca deja s-a inchis. Te resemnezi ca o sa inveti acasa.
14.30 Iti faci curaj sa faci curat pe birou.
14.45 Faci curat pe birou.
15.00 Cauti cursuri.
15.30 Iti suni o prietena si o intrebi daca nu cumva sunt la ea. Stati la o barfa mica la tel.
16.40 Intr-un final constati ca nu ai cursuri. Te invarti prin casa in cautarea unei solutii.
17.15 Ti se face foame. Deschizi frigiderul, nimic de mancare. Te duci la chioscul din spatele blocului sa iei ceva de mancare. Observi ca nu mai ai bani cash. Te duci la bancomat. Te duci din nou la magazin.
18.00 Iti faci de mancare. Mananci.
19.00 Ai mancat prea mult. Ti se face rau si te pui sa stai putin in pat. Adormi.
21.20 Te trezesti. Injuri ca ai adormit. Incerci sa te dezmeticesti.
21.40 Intri pe mess si gasesti un coleg binevoitor care-ti trimite niste cursuri in format electronic.
22.00 Iti faci curaj sa te apuci de invatat.
22.30 Te apuci in sfarsit.
23.00 Constati ca nu pricepi nimic.
23.05 Iti bagi picioarele si te pui sa te uiti la un film.

si 2) Referati, domnilor studenti
Totul e bine cand n-am de referat. Sunt un student fericit. Cand insa aud deadline: maine, viata mea incepe brusc sa se complice. Bineinteles, nu sunt o tipa din aia nepasatoare care lasa totul pe ultimul moment. Dimpotriva, ma gandesc din timp la o tema.
Intotdeauna imi pun in minte sa-mi aleg o tema buna, sa scriu referatul din timp si sa iau o nota cat mai buna.
Si cum spuneam, ma gandesc din timp la o tema. Si ma gandesc, ma gandeeeesc! Dar temele bune sunt atat de greu de gasit, ca ma trezesc cu deadline-ul maine. Iar maine asta ma streseaza scumplit.
Primul lucru pe care-l fac cand am un referat e sa ma plang la toata lumea ca nu-mi gasesc tema, ca nu-mi place sa invat si ca urasc facultatea, disciplina respectiva si proful. Dupa ce m-am plans o buna jumatate de zi ma pun si eu pe bune sa-mi caut o tema. Aleg prima tema care-mi vine in minte. Nu mai conteaza daca e buna sau rea. Am tema. Apoi fac o pauza, ca m-am obosit destul. O pauza de cateva ore. Abia apoi urmeaza cuvantul magic: "m-apuc!". Aici e momentul sa inceapa sa te doara maseaua, sa-ti pice netu, sa-ti faca fitze calculatorul, sa ti se termine cafeaua, tigarile sau ceaiul. Sa nu mai ai paine si suc. Pana sa-ti rezolvi aceste nevoi primare se face ora 00.00. Acum e momentul sa te panichezi si sa intri in criza de timp. Deschizi in sfarsit documentul word, iti scrii numele si astepti sa vina inspiratia divina. Mai stai pe mess intre timp. Abia pe la 4,30 te convingi ca nu mai are ce sa vina/ cand sa vina si te apuci de scris. La 8 dimineata ai referatul gata. La 9 si diacriticele puse. La 10 faci mishto de aia care nu l-au terminat si sunt in criza de timp. La 11 gasesti un coleg binevoitor sa ti printeze referatul si sa-l predea in locul tau. Te pui in pat si dormi.

Studii

Doua cercetari mi-au atras atentia zilele astea>

1)Romanii viseaza sa reduca democratia la un singur om :
"73% dintre români considerau în 2008 că ar fi bine ca ţara să aibă un conducător puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi alegerile, cifră care le depăşeşte cu mult pe cele din ţările europene, în timp ce 20% sunt convinşi că viaţa le-ar fi mai bună sub un regim militar, spune studiul.~

2)Barbatii dotati financiar sunt cei mai buni la pat :
"Numărul orgasmelor unei femei este direct proporţional cu averea partenerului, între plăcere şi bani existând o foarte strânsă legătură.
Femeile care au parteneri bogaţi au şi multe orgasme, au conchis doi cercetători britanici de la Universitatea Newcastle. Mai mult, cu cât partenerul este mai bogat, cu atât mai multe orgasme ar avea femeia, spun dr. Thomas Pollet şi prof. Daniel Nettle, citaţi de „The Sunday Times“. Cei doi sunt de părere că fenomenul are la bază o „adaptare evolutivă“, integrată în fizicul femeilor, care le determină pe acestea să-şi aleagă bărbaţii în funcţie de situaţia lor materială."

Mi-e lene sa le comentez, insa, ma intreb daca nu cumva cercetatorii astia fac studiile la fel ca mine si study group-ul meu de la antropologie.

Voi cum va treziti dimineata?

Ziua productiva se cunoaste de dimineata. De cat de dimineata te trezesti. Nu am serviciu, nici cursuri de dimineata, nu ma constrange nimic sa ma trezesc la ora tristetii nationale 6.00 am, deci sunt un om fericit. In fiecare dimineata, ceasul meu suna la 8.30 cu intentia de a ma trezi sa-mi fac referate, sa citesc, sa invat, sa merg la biblioeteca, ca deh, e stresiune. Insa, eu nu pot sa ma trezesc nici la 8.30, nici la 9 si nici pe la 10. Abia pe la 11.30 incep sa fac ochi, iar pe la 12 si ceva reusesc si eu sa ma dau jos din pat. Pana beau cafeaua, mai citesc bloguri si ziare, se face 13.30 si trebuie sa plec la facultate. Si acolo stau (teoretic) pana la 20.30. Si uite asa simplu, ziua se ... dusa.
Mi-am schimbat si soneria la telefon, in loc de melodie am pus un Tzaar Tzaaar brutal si apasator. Zero efect. Mai mult, in mahmureala matinala, in loc de tzaar tzaar aud sfaaar sfaaar si-mi apar instantaneu imagini cu friptura care se prajeste pe gratar. Si inchid iar ochii. Si-mi urmez visul cu friptura.
O prietena mi-a spus sa beau seara o cana cu apa, pentru ca dimineata o sa ma trezeasca nevoia de a merge la pipi. Am incercat si cum a zis ea, insa m-am trezit pe la 5 dimineata, am fost la toaleta si, fiind prea devreme, m-am culcat la loc.
O alta prietena imi povestea ca ea nu poate sa doarma mult dimineata de stres. Numai cand se gandeste la examene si la cat are de invatat, se trezeste instantaneu. La mine iar nu functioneaza, sunt omul stresat de toate, insa pot sa le fac mai incolo, merg pe principiu ca orice lucru suporta o amanare.
O alta (da, am multe prietene) imi spunea mai demult de un ceas desteptator mobil, care suna pana cand il opresti. Si faza draguta e ca tzopaie prin casa si trebuie sa alergi dupa el sa-l opresti. Si joggingul ala te trezeste. N-am de unde sa iau ceas, insa la mine in camera nici nu ar avea pe unde topai, d-apoi sa fie si loc sa alerg dupa el.
Voi cum reusiti sa va treziti?

La caldura ochiului de aragaz

... si a supei fierbinti mi-am petrecut jumatate de zi. In afara de manusi, am pe mine cam tot ce-mi poate tine de cald si care, totodata, sa-mi lase si posibilitate de miscare. Si tot mi-e frig. Nu stiu pe ce sa dau vina, pe nenorocitii aia de rusi si pe conducta lor cu gaz, din cauza careia suspectez eu o rationalizare a caldurii in Bucuresti, sau pe geamurile de la camera mea care nu sunt deloc bine izolate.
In Timisoara umbla lumea in pantaloni scurti si mai deschid si geamurile, sa mai iasa caldura, auzi la ei. Si eu ma incalzesc la ochiul de la aragaz. Si mai am si remuscari ca e criza si trebuie sa economisim.

In Mall

Daca esti prea fericit si vrei sa te deprimi/umpli de nervi, am solutia perfecta: mergi in Mall. Bine, asta daca nu esti cocalar sau printzesita, in cazul asta un mall e pentru tine echivalentul raiului pe pamant. Preturi mari, magazine de fitze cu haine scumpe (unele mult prea scumpe - dpdv al raportului calitate/pret), toate restaurantele junk-food aliniate, patinoar si cinema 3D. Toate perfecte pentru a-ti etala cocalarimea.
Pentru multumirea prietenului meu, am mers sa vedem minunea numita Liberty Center, cu gandul initial sa ne dam pe patinoar. (Pana la urma nu ne-am mai dat, ca nu a reusit sa ma convinga sa-mi pun patinele in picioare. Ei bine, am o fobie de patinoar. Mai ales acum, in preajma sesiunii, cand am nevoie de toate oasele si organele intregi.) Nu ne-am mai dat, din motivul amintit mai sus, in schimb am fost la film. Nu inainte de a colinda toate magazinele alea (care ma fac sa plang) si de a manca la kfc in cazul meu si burger king - al lui. As vrea sa-i dau in judecata pe cei de la kfc, cred ca pun ceva in crispy. Stiu ca dupa ce mananc de la kfc mi se face al dracu' de rau, insa nu ma pot abtine. Cartofii aceia uscati in ulei, cu acele bucati de semi-pui si sosul de usturoi, trezesc o dorinta diavolica in stomacul meu lovit de foame. Si mananc. Si-mi vine rau. Si jur ca nu mai mananc. Pana cand trec iar pe langa un kfc cu foamea in stomac. Si povestea se repeta.
Asadar, revenind, am mancat la kfc, am stat o jumatate de ora sa-mi revin, am mai dat o tura prin restul de magazine si am intrat la film. Australia. Cu Nicole Kidman si inca un actor foarte bun, Hugh Jackman. Era prea frumos sa ne bucuram de film, fara compania unui card de cocalari ce au ocupat tot randul din fata noastra. Au venit, bineinteles, dupa ce incepuse filmul si le-a luat destul pana s-au aranjat - cocalar printzesita cocalar printzesita, pana si-au dat jos gecile, facut comozi, etc. Se vede treaba ca filmul le-a facut impresie, fiindca au comentat destul in timpul lui. Iar pe principiul, primul venit, primul plecat, s-au ridicat inainte ca filmul sa se termine, iar noi si inca vreo 15 oameni am ratat finalul. Alex s-a enervat, eu m-am enervat ca el s-a enervat, ca deh, era o zi speciala si nu trebuia sa se supere, eu i-am zis ca e vina lui, ca el a vrut in Mall, el a zis ca-i vina mea ca renuntase la idee, dar eu am vrut totusi sa mergem in Mall, eu ca nu, el ca da... si uite asa te aduce Mall-ul la nervi si/sau deprimare. Si la o noua raceala. Ca discutia asta aprinsa am purtat-o la minus multe grade in drumul spre casa. Eram prea aproape de a indrazni macar sa rugam un taximetrist sa ne duca, o statie si jumatate de tramvai.

Cum mi-am petrecut sfarsitul anului

Dardaind. Asa cum n-am mai dardait de ani de zile. Dar am dardait cu stil. La munte adica. Intr-o cabana (de fapt casa) foarte draguta, care ar fi trebuit sa fie incalzita - asa ni s-a zis, insa cand am ajuns acolo in mijlocul camerelor tronau inghetate si ele, niste mici calorifere. Nici dansul (a se citi topaitul), nici votca(-cola) nu ne-a prea ajutat sa ne incalzim. A esuat si metoda corp la corp. Prima noapte din an am dormit-o cu gecile pe noi, infofoliti in sacul de dormit. A doua zi, am primit intariri - inca vreo 2 calorifere electrice si am reusit sa incalzim camerele. Trecand peste frigul din casa si de afara, a fost fain. Am facut gratar in miez de noapte (afara!), am baut vin fiert, ne-am dat cu ligheanul printre pomii din livada gazdei, ne-am batut cu zapada, am dat si-o fuga prin Bran, iar la intoarcerea acasa ne-am procopsit cu-o ditamai raceala. La anul o sa ma plang de caldura, de pe una din plajele carabiniene. Asa mi s-a promis :D.