Si eu vreau sa fiu cetatean roman!

Diana, o româncă ce studiază la Paris iși cere dreptul de a fi cetățean roman și de a vota pe teritoriul Franței. Eu, o româncă ce studiez în București, îmi cer același drept. De a vota! Studenții care învață și locuiesc în cămin/chirie în alt oraș decât cel din buletin, nu vor putea vota.
Guvernul a luat atitudine la această problemă oferind transport gratuit dus-întors studenților cu destinația "localitatea natală". Pomana lor nu a rezolvat nimic. Eu nu am timp de petrecut pe tren. Corina Murafa vorbea pe blogul lui George Hari de un sistem electronic de vot. O idee excelentă. Dar nu, ai noștri au fost prea ocupați să se gândească ce să pună în plasele electorale decât să puna la punct un astfel de sistem.

Update: Am gasit o definitie a studentului la Gabriel Liiceanu ( revista 22, anul 1, nr. 6, 23 februarie 1990). E veche, e din 1990, dar se potrivește la fel de bine și în 2008.
”(...) studentul este capitalul de libertate al unei societăți, tocmai pentru faptul că nu este fixat în nici un rol. Studentul e neatârnarea, e devenirea care nu a înghetat într-un rol social, într-o funcție. El nu are încă o familie, nu depinde de un copil, de o profesiune, nu tremură pentru locul pe care l-a ocupat în societate. El este singurul al cărui rol este lipsa sa de rol. El este încă liber, neașezat, neconstrâns.”

Gaudeamus - celelalte zile

Mi-a luat destul de mult sa ma refac dupa cele cinci zile in care am lucrat la Gaudeamus. Concluziile ar fi:
- editurle mici au fost ciufute ca au avut standurile sus si ca au vandut destul de putin, iar asta s-a "spart" in creierii mei si ai Laurei, care trebuia sa fim atente la doleantele expozantilor.
- realitatea are cel putin o jurnalista nfericita
- vizitatorii au mers pe principiul "luam orice pare gratis". De la pliante la lucrurile personale ale expozantilor, de la pixuri la posete.

A, si foarte important. Am castigat 50 de carti din Colectia Cotidianul Literatura. Nu, nu e blat. Am pus doua taloane in prima zi de targ. Stiu ca ma invidiati. Dovada mai jos.

Gaudeaumus - ziua 1

Foarte pe scurt. Am prins doua lansari: volumul 2 din Codul Zambaccian - Termo-panem et circenses si cartea cu numarul 100 din Colectia Literatura Cotidianul, Arhipelagul Gulag.

La standul Niculescu s-au dat limbi la greu. Am aflat ca Adrian Nastase, viitorul presedinte al Romaniei, este cel mai mare premier-ctitor al culturii autohtone; el a ridicat 24 (sau 22 - mea culpa) de muzee. Nu mai stiu daca Augustin Buzura sau Razvan Theodorescu a spus asta. Oricum, dintre cei doi, Theodorescu a lins cel mai mult. Un discurs decent a fost cel al lui Bogdan Theodorescu, in sensul ca a vorbit despre carte si nu a facut campanie. La interventia lui Radu Cazan am plecat ( ma striga datoria). Am ratat si ce a spus Bombonel, insa voi asculta (in curand) interventia aici. Daca as fi stat mai bine cu bugetul, mi-as fi cumparat si cartea (32 de lei), insa am altele mai necesare de cumparat intai.

La Cotidianul, insa, lansarea a fost o placere. S-a vorbit frumos si la obiect. Invitati sa vorbeasca despre Soljenitin si Gulag: Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieş, Ioan T. Morar, Doru Buşcu şi Cristian Teodorescu. Morar a facut la un moment dat o gafa. Dupa ce a vorbit Mircea Cartarescu, Vladimir Tismaneanu a vrut sa ia microfonul, insa Morar l-a rugat sa "cante" la urma, pentru ca el este cel mai bun. Desi probabil se referea la faptul ca Tismaneanu e cel mai bine pregatit pe domeniu ( preda un curs despre Soljenitin), mi s-a parut ca rugamintea jurnalistului l-a ofensat putin pe Cartarescu, care a ridicat din sprancene. Eu una am rezerve in privinta lui Tismaneanu (cititi aici). Cum a si recunoscut, a venit nepregatit si a vorbit cu multe digresiuni (care nu-si aveau rostul). O relatare obiectiva gasiti in Cotidianul.

Si cam atat pentru azi. Nu prea mare agitatie sau semnaturi. Daca sunteti prin Romexpo si aveti nevoie de un ghid, ma gasiti la Bursa de Contacte Gaudeamnus, stand 234.

Romanul nu e prost destul pana nu e si fudul

Nu e destul ca lucrarile din pasajul de la Universitate dureaza deja de luni bune, ci au mai facut si pe pitziponcii si au pus gresie lucioasa. Adica gresie din aia pe care-ti aluneca incaltarile ca pe derdelus. Stati sa ploua si sa ninga, sa vedeti atunci..
Idioti ma, pur si simplu, idioti!

Capitalismul si dusmanii sai, studentii la stiinte politce

In ultimele zile, zeci de vizitatori au ajuns pe blogul meu cautand pe google "Capitalismul si dusmanii sai". Abia azi mi-am dat seama ca postul acesta e de vina. Explicatia ar fi ca domnisoara seminarista a dat tema celor din anul 1 FSP acelasi eseu pe care l-am avut si eu acum 2 ani. Lipsa de imaginatie sau pur si simplu lene? Sau redactarea unui astfel de eseu e fundamentala in formarea studentilor la stiinte politice? In fine, nu asta conteaza. Ci ca mai micii mei colegi sa cunoasca "politica de probitate intelectuala a facultatii". Despre plagiat si cat de impotriva acestui act sunt, intr-un post viitor. Pana atunci, spor la position paper :(.

Tudor Gheorghe si semi-jurnalistii de la hotnews

Eu nu inteleg, in redactiile din Romania chiar nu exista editori? Textul nu trece prin anumite filtre inainte sa fie publicat? Jurnalistul scrie tot ce-i trece lui prin cap, ca in cazul de fata? O ”cronica de eveniment” care incepe exact ca in tabloidele nationale, cu ”Niste animale!”, continua cu ”se pare” si citeaza pe niste neica nimeni din public. Undeva, prin manualele de jurnalism, eu am citit de ierarhizarea si verificarea informatiilor ca fiind criterii esentiale in redactarea unei stiri. Articolului i se da greutate prin citarea, in cazul de fata, a unui actor, regizor, dirijor si nu prin umplerea cu patru pareri din public
In textul domnului Cosmin Navadaru mi-au mai placut si analogia ”aglomeratie si nervi” - cozi comuniste, precum si exprimarea din acest intreg paragraf: ”Pentru mai bine de doua ore, secventele de teatru propriu-zis s-au combinat cu piesele cantate cu ajutorul orchestrei din spatele actorilor, sub conducerea dirijorului Marius Hristescu. Spectacolul, in regia tanarului Cezar Ghioca, a fost gandit dupa regulile musicalului american, in timp ce actorii au apartinut teatrului craiovean.”

Am fost si eu la musicalul lui Tudor Gheorghe, Omul din la Mancha. Cel mai important aspect, nu au fost batranii care s-au imbulzit la intrare (si pe care btw, nici nu i-am vazut), ci calitatea piesei prezentate si pasiunea pe care Tudor Gheorghe o pune in tot ceea ce face.
A, si inca un lucru important, dar acesta e de ordin personal: din greseala, aveam bilete pentru concertul din data de 3. Cand nu stii ca sunt doua spectacole cu Tudor Gheorghe in aceeasi saptamana si ceri doua bilete la Tudor Gheorghe, e firesc sa primesti biletele la alt spectacol decat la cel pe care vrei sa-l vezi. Pentru a nu va certa doua ore cu parterenul pe tema cine este vinovat pentru biletele gresite, verificati data si spectacolul imediat ce ati cumparat biletele.

Cadouri de suflet

Pentru ca tot am vorbit in postul anterior despre cadouri, am pus poze doua dintre cadourile mele preferate. Un medalion cu zodia gemeni (primit long time ago) si ursuletul Flafitza (primit de Craciun).

Pentru prietenii prietenelor mele

Ieri a venit o colega la mine, mi-a aratat cartea Ludmilei Ulitkaia, Minciunile femeilor si mi-a zis: "Uite ce am primit. Prietenul meu a intrat la tine pe blog si i-a placut descrierea pe care ai facut-o la carte. Si mi-a facut-o cadou". Nu pot decat sa ma bucur.
Si dragi prieteni ai prietenelor meie, uitati acest inel cu diamant. E un cadou perfect.

Ps: Dragi prietene, daca primiti un inel de genul, vreau si eu un procent din valoarea sa.

Update: la cererea publicului de sex feminim, am adaugat inca un cadou cu care n-ai cum sa dai gres. Niciodata.

Ce-am mai dres

Aseara mi-am facut botezul la primul meci de fotbal. Stefan cel Mare. Steaua-Dinamo. Superb:)) Daca sunteti studenti la psihologie, ar fi interesanta o cercetare pe tema spiritului gregar pe stadioane. As studia-o chiar eu, dar sunt cam ocupata cu analiza principiilor lui Sun Tzu. Cred ca s-a rasucit in mormant, saracul, zilele astea. Doua teme, la marketing politic si la praxeologia relatiilor internationale, pe baza Artei lui Sun Tzu, a fost deja prea mult pentru mine (si pentru colegii mei). Si daca tot sunt la tema cercetari, in calculatorul meu s-a nascut un nou folder "Licenta". Mi-am ales si eu, intr-un sfarsit, profesorul si tema, si am deja si-un draft cu ipoteze. Multumesc. Merit aplauzele.

M-am hotarat sa-mi iau un Mini Cooper si, dupa cum ati observat, mi-am pus reclama Google pe blog. In aproximativ 500 de ani o sa conduc o masinuta rosie.

Mi-am cumparat mai multe carti si le-am citit, si-acum asteapta plictisite sa le fac si cate-o scurta recenzie.

Incerc sa ma vindec de aplicatul CV-urilor pe ejobs. Reminiscenta de cand imi cautam un job. Nu mi-am gasit, de fapt m-am razgandit, e mai frumos sa lancezesti.

Am facut un rebranding bonsaiului, de azi inainte nu-l mai cheama Gigi, ci Eisenhower. Mi s-a parut mai potrivit.

A, si sa nu uit. Gatesc, dragilor, gatesc. Variatiuni cu pui si orez. Si supa de legume. Iar cand o sa invat sa fac si ardei copti o sa primesc un inel de logodna.