vechi si nou. acasa.

In bucatarie miroase atat de bine. Romina imi sare imi brate, a mai crescut, abia mai pot s-o tin. Ma cauta in rucsac si-i dau de-acum cadourile de Craciun. Camera mea e schimbata si atat de curata. Se vede ca nu stau eu in ea :). Despachetez si mananc pe saturate. Ma joc cu Romi cu papusile si e-a calusul naravas. Mama imi povesteste de licenta. Ma uit pe pozele din liceu. Parc-au trecut zeci de ani de cand am plecat de-acasa.
Ps: voi va mai amintiti cum se joaca "omul negru"?

Deadline-uri, mult stres si nopti nedormite. M-am descarcat pe prieten(i) si pe micul blog. Am scris o groaza de ineptii aici in ultimele 15 zile. Am luat vacanta azi, le-am sters, si-am revenit. :)

La dreaptaaa. Marş!

Romania are o mare afinitate pentru hibriditate; tendinta pentru urat si nesanatos pe care o demonstreaza de 18 ani incoace. Am inceput cu pseudodemocratia din ’91, cu o constitutie deficitara si-am continuat cu o legislatie alambicata si, bineinteles, prost aplicata, cu programe politice corupte si lipsite de transparenta, initiate de o clasa politica expirata. Am inceput cu stangul si vrem sa continuam cu dreapta. De fapt asta vrea PLD si PD, care si-au anuntat astazi fuziunea. Cele doua formatiuni infiinteaza un nou partid, Partidul Democrat Liberal, singurul partid, cum se autotintituleaza, liberal din Romania. Autointitularea asta lor ma face sa zambesc, sa rad cu lacrimi. Pd-ul este partid de centru, PLD de centru –dreapta, si-acu’ se muta amandoua subit la dreapta.

It's raining in my heaven.

Oamenii presedintelui mananca bine. Si iefitin!

La Cotroceni, angajatii se bat pe mancare. Pe mancarea de la cantina. Care cantina, desi are program de la unu la patru, devine nefunctionala dupa ora doua. Mancarea se epuizeaza imediat. Angajatii asteapta de la unu fara un sfert la usa cantinei, sa fie siguri ca prind loc in sala si, implicit, mancare. Daca vrei si desert trebuie neaparat sa ai pile pe la tanti de la bucatarie.
Burta mea s-a simtzit tare satisfacuta, cum nu s-a mai simtit de ceva vreme, ca am mancat astazi la sus-numita cantina. Si portofelul meu la fel: piept de pui cu cartofi prajiti, salata de castraveti, suc natural de visine, paine si un ecler cu capucino, delicios, toate o suta de mii.

Report abuse

Draga domnule Vladimir Tismaneanu,
Cu deosebita consideratie va anunt ca am citit pasaje (bineinteles) din cartea dumneavoastra Scopul si mijloacele: Eseuri despre ideologie, tiranie si mit. . M-a interesat in mod deosebit subcapitolul Esecul ideologiei, pp. 48-52. Dupa cum spuneam, am citit foarte atent, in special pagina 51. La fel de atent am citit si pagina 373 din The enf of ideology a lui Daniel Bell.
Profesorii mei, m-au invatat sa pun frumusel in subsolul paginii o referire spre paginile din celebra opera din care m-am inspirat, chiar si-atunci cand parafrazez. Ca altfel, se numeste plagiat.

Lista pentru Mos Craciun

Puisorul cufurit mi-a amintit ca vine Craciunul si ca nu m-am hotarat inca ce sa pun pe lista (inceputa de acum 4 zile) cu "vruturi" (de la eu vreau).
Pana in seara asta am vrut un instalator, sa vina sa-mi monteze masina de spalat, ca ma saturasem (a se citi lefterisem) sa-mi cumpar bluze cand nu aveam curate; noroc cu pritenul Ralucai - care-i multifunctional (Ps: ador baietii astia). Da, e greu sa suni un instalator.
Al doilea pe lista este, si acum devine cap de lista, un desfacator de conserve. Am un laspus in a-mi aminti firma mea preferata de conserve de peste, dar nu-i suport, ca n-au cheita ma. Niste idioti! nu se gandesc si ei ca mai manaca si fete conserve de peste, cum pot sa treaca ele, cu muschii lor de gaina, de fierotenia aia pe post de ambalaj?
Apoi vreau de la o persoana foarte speciala (da, stiu ca n-are grad de comparatie), ca sa ma motiveze s-o citesc, Etica protestanta si spiritul capitalismului. Stiu ca am multe carti necitite, dar ar fi fain s-o am si pe asta si, si mai fain, ar fi s-o si citesc.
De la mama vreau niste mancare gatita. Orice. Mancare gatita sa fie. Si de la tata vreau sa nu ma mai laude atat (degeaba).
Iar ce vreau de la mine? E nevoie d-un post separat.

Mi-e dor

Curaj

Nu te alarma draga blog. O sa ramai roz doar cateva zile. Aveam nevoie de o nota optimista.

November day

Suntem intotdeauna nemultumiti de lucrurile pe care le avem.
Abia atunci cand le pierdem, invatam cu adevarat sa le pretuim.

Diacritice stanomiriene

Student1: Ai terminat referatul?
Student2: Daaa, e un cacat, il facui de dimineatza.
S1: Si-al meu la fel. Ai pus diacriticele?
S2: Da.
S1: Aa, e foarte bun atunci.

Referati, domnilor studenti

Totul e bine cand n-am de referat. Sunt un student fericit. Cand insa aud deadline: maine, viata mea incepe brusc sa se complice. Bineinteles, nu sunt o tipa din aia nepasatoare care lasa totul pe ultimul moment. Dimpotriva, ma gandesc din timp la o tema.
Intotdeauna imi pun in minte sa-mi aleg o tema buna, sa scriu referatul din timp si sa iau o nota cat mai buna.
Si cum spuneam, ma gandesc din timp la o tema. Si ma gandesc, ma gandeeeesc! Dar temele bune sunt atat de greu de gasit, ca ma trezesc cu deadline-ul maine. Iar maine asta ma streseaza scumplit.
Primul lucru pe care-l fac cand am un referat e sa ma plang la toata lumea ca nu-mi gasesc tema, ca nu-mi place sa invat si ca urasc facultatea, disciplina respectiva si proful. Dupa ce m-am plans o buna jumatate de zi ma pun si eu pe bune sa-mi caut o tema. Aleg prima tema care-mi vine in minte. Nu mai conteaza daca e buna sau rea. Am tema. Apoi fac o pauza, ca m-am obosit destul. O pauza de cateva ore. Abia apoi urmeaza cuvantul magic: "m-apuc!". Aici e momentul sa inceapa sa te doara maseaua, sa-ti pice netu, sa-ti faca fitze calculatorul, sa ti se termine cafeaua, tigarile sau ceaiul. Sa nu mai ai paine si suc. Pana sa-ti rezolvi aceste nevoi primare se face ora 00.00. Acum e momentul sa te panichezi si sa intri in criza de timp. Deschizi in sfarsit documentul word, iti scrii numele si astepti sa vina inspiratia divina. Mai stai pe mess intre timp. Abia pe la 4,30 te convingi ca nu mai are ce sa vina/ cand sa vina si te apuci de scris. La 8 dimineata ai referatul gata. La 9 si diacriticele puse. La 10 faci mishto de aia care nu l-au terminat si sunt in criza de timp. La 11 gasesti un coleg binevoitor sa ti printeze referatul si sa-l predea in locul tau. Te pui in pat si dormi.

Azi am planuri mari. Lenevesc. Crunt.

Saratele

Zilele trecute am afirmat pe blogul lui Toni Momoc ca oamenii destepti nu dau la FJSC. Ma simt datoare sa explic si, oarecum, sa-mi cer scuze colegilor care s-au simtit jigniti. Bineinteles, afirmatia a fost cat se poate de subiectiva si facuta dupa un seminar cu Petcu, cand, dupa ce proful ne-a cerut insistent sa punem referinte bibliografice la referate, am auzit intrebarea: "ce sunt alea referinte bibliografice?". Sa nu-ti vina sa-ti dai cu ceva in cap cand auzi o asemenea intrebare de la un student in anul 2? Mi-am amintit si de sintagma "incurcandu-li-se limbile in gura" scrisa fara cratime pe tabla si de discursurile puerile ale unor studenti la seminar. De multe ori m-am intrebat cum au intrat anumite persoane la fjsc (avand in vedere ca admiterea e totusi grea) - iar anumite nu reprezinta un numar mic. M-am intrebat si ce caut eu la fjsc. Imi place competitia, ma stimuleaza sa invat/stiu cat mai multe, iar la fjsc rar se poate vorbi de competitie (ah, nu ma refer la competitia pentru note, pentru ca genul acesta exista si trebuia sa se opreasca in generala). Facultatea asta m-a dezamagit de mai multe ori. Si din punct de vedere organizatoric, dar si din punct de vedere didactic. Nu-mi place modul cum se desfasoara seminariile. Anul trecut am avut seminaristi dezinteresati si slab pregatiti. Veneau in fata noastra si practic nu aveau nimic de spus. Unii, nici macar nu stiau despre ce este vorba, nu stiau sa raspunda la intreabri! (si nu ma refer la una, doua intrebari, pentru ca e normal sa nu stii totul si sa ai nevoie de o documentare mai aprofundata, ma refer la intrebari simple, din curs). 2h ascultam referatele luate copy-paste mai stiu eu de unde. Ne-au fost acceptate referate fara referinte bibliografice, ba, mai mult, nimeni nu a parut sa puna accent pe ele. Seminarul de tehnici de redactare, care e fundamental in facultatea asta, a fost practic inexistent, dl Lucian Sarb fiind prea ocupat ca sa dea pe la scoala. Anul acesta, lucrurile stau mai bine. Mult mai bine as zice. Si ma bucur enorm cand am in fata un profesor bine pregatit. Pacat ca a ramas sistemul de prezentare a referatelor, care ne induce o plictiseala groaznica; nimeni nu e interesat de ce a scris (copiat) colegul respectiv. Mi-au placut seminariile lui Horea, pentru ca sunt altfel. Imi place profa de etica si Momoc.
Mi-am permis sa critic Fjsc, pentru ca am un termen de comparatie - Fsp. Si aici sunt oameni masa, disfunctii administrative si profi plictisitori. Dar, la fsp exista reguli foarte stricte impotriva plagiatului (niciun student nu a intrat in examen cu un referat copiat), bibliografia pentru examen este prezentata de la inceputul anului, si nu exista goana dupa note, ci goana dupa cunostinte. Comparand studentii fjsc cu cei fsp, mi-am permis sa spun ca oamenii destepti nu dau la fjsc.
Ps: dupa cum vedeti, am folosit un limbaj informal si nu m-am domnit cand am vorbit de profesori. Respectul pentru un profesor nu sta in reverente, - am observat ca multi studenti vorbesc despre profesor cu "ala" chiar si atunci cand il respecta, dar cred ca un minim de bun simt e bine venit :)
Ps2:nu ma cred vreo destepata sau am pretentii de superioritate, dar e o crima sa vreau sa fiu inconjurata de oameni bine pregatiti de la care sa am ce invata?

Europarlamentarele si razboiul electronic

In sfarsit am reusit sa ajung si eu la dezbaterea ACMedia din Club A. (Multumesc pe aceasta cale domnului Fudulu.) Tema din aceasta seara a fost "Europarlamentarele si razboiul electronic". Au fost prezenti la dezbatere: Diana Dragomir ( initiatoarea portalului inpolitics), Marian Milut (presedintele PNTCD) si Cristian Dorombach. Moderator Horea Badau.
Este blogosfera un nou canal de comunicare intre politicieni si electori? Milut a spus ca da; ca blogosfera este curata spre deosebire de media traditionala, pe care a numit-o "desantata", adica orientata spre comercial si aflata sub puternica influenta a patronilor de trusturi. Aceeasi impoteza a sustinut-o si Diana Dragomir, afirmand ca blogurile ofera o comunicare directa intre politicieni si popor. Dorombach vede blogurile politicienilor ca pe un mijloc de manipulare. Politicienii pot plati anumiti bloggeri pentru analize favorabile, care pot sa aduca electori.
In ceea ce priveste "razboiul mediatic", personal cred ca este o sintagma oarecum bombastica. Blogosfera se afla inca in faza incipita, atat cantitativ, cat si calitativ. Desi numarul bloggerilor a crescut foarte mult in ultimul timp, majoritatea populatiei recurge tot la canalele traditionale de comunicare. Iar din punct de vedere calitativ, parerile politice ale blogerilor, cel mai adesea sunt neavizate, spre deosebire de jurnalisti/ analisti care ofera totusi publicului o perspectiva neutra. Cred ca e nevoie de ani buni pana cand blogerii vor deveni adevarati formatori de opinie. Acum e inca prematur sa vorbim de un razboi mediatic.

Scorpions

Am fost. Am cantat. Am tipat. Am simtit muzica adevarata prin toti porii. Am vazut un concert in adevaratul sens al cuvantului.

A treia cale

Sunt profund dezamagita ca nu pot participa sambata la conferinta lui Anthony Giddens (detalii aici). Pe Giddens l-am citit anul trecut, spre orele diminetii, cand neuronii mei erau prea adormiti ca sa mai faca sinapse. Oricum, din cele o mie de pagini ale readerului, care era probabilitatea sa-mi pice tocmai "a treia cale"? Ei, se pare ca in acea dimineata, intregul univers a lucrat pentru ghinionul meu. La examen mi-a picat fix minunata idee doctrinara a lui Giddens. Am luat pana la urma examenul, in cel mai rusinos mod posibil, din mila profesorului adica. Preda: " domnisoara, acum va trecem, dar pe viitor puneti mana si aprofundati, pentru ca alfel nu aveti ce cauta in facultatea noastra".
Draga Giddens, te urasc aproape la fel de mult ca pe Weber.

Galbene. De Toamna.

De ce barbatii daruiesc atat de rar flori femeilor? De ce trebuie sa te "rogi" de ei, sa le atragi atentia insistent ca-ti place sa primesti flori, ca e un gest marunt care te face atat de fericita. De ce trebuie sa intorci capul pe strada dupa fiecare florarie...mai, mai s-o simti sa-ti cumpere si tie.
Luni am primit si eu flori, galbene - cum imi plac mie.
Se spune ca, cu cat te iubeste mai mult cel ce-ti daruieste florile, cu atat ele se pastreaza mai mult. Pe mama au tinut-o 4 saptamani niste crizanteme daruite de tata; care s-ar fi ofilit in 2 zile de cum dadeau de caldura.
Pe mine m-au tinut o saptamana. Dar pun pariu ca gerul de afara-i de vina.

Criza femeii de 20 de ani

Nu e bine sa te privesti mult timp in oglinda. E grav chiar.Vezi cosuri nou aparute, cearcane, riduri de expresie, suvita mov decolorata, parul fara stralucire, puncte negre in obraji, sprancene nepensate, pori dilatati, buze uscate de vant. Din clasa a 9-a am inceput sa evit oglinda. Aveam acnee (crunta) pe atunci. Mi-a trecut de 2, 3 ani, dar mi-a intrat in reflex sa nu ma uit prea mult in oglinda, doar 10-15 minute, strictul necesar de fiecare zi. Azi m-am uitat, din necesitate, mai mult de o ora in oglinda. Prea muuuult. Nu mi-a placut deloc ce am vazut.

Ps: Fardurile au fost inventate de o femeie care se uita prea mult in oglinda.

Batrana pasare phoenix

Vineri am fost la concert Phoenix, in parcul Crangasi (maraton la preoteasa). Organizarea f proasta, sunetul si mai si. 4 ore, pana sa intre Phoenix, am inghetat ascultand trupe no-name. Iar pana sa poata sa cante, au mai trecut 30 de minute. Au cantat putin. Fata verde, Nunta, Te intreb pe tine Soare, Negru voda, Mugur de Fluier...si Andri Popa la un bis fortat ( Trecuse de ora 01:00, organizatorii faceau spume, iar politia abia astepta mita in schimbul unei amenzi). E a treia oara cand vad un concert Phoenix. Prima data a fost in vara, la Live Earth. Sunet excelet, mii de oameni extaziati, 3 bis-uri, Tandarica genial, la vioara un invitat din America Latina. A doua oara, a fost pe plaja din Costinesti la Galele Studentesti. Foarte putini oameni, sunetul la fel de prost ca cel de vineri, iar in pauzele dintre melodii rasunau manelele de la bodegile din jur. Dar, cum zicea cineva, nu se compara un concert de opt sute de mii cu unul gratuit.

Lack of water

Blog, aminteste-mi sa iau multiminerale de doua ori pe zi.

Vreaaaau!

Concert.
Scorpions. Sibiu. 10 noiembrie. Piata Mare. Intrarea libera.

update: meeeerg. cu fetele si puiu. si-l gasim si pe andrei acolo. si poate si pe andra. si oprim si pe la vl sa papam papa buna.

Ardei copti si ciupercute

exista mii de pastile pentru orice. pastile pentru raceala, indigestie, gastrita, durere de stomac, de dinti, pastile pentru inima, ficat, rinichi...
nu inteleg de ce nu inventeaza astia si o pastila (macar una!)pentru raul de dupa, de dupa baut?

Calaretul fara cap

Am aflat de la un coleg rarait ca miercuri e Halloween Party la Fjsc. Pana acum nu am fost la nicio petrecere fjsc. Sa fie acesta momentul? Placintele cu dovleac sunt gratis?

Sex si post sex

Asa-i ca asta-i un titlu incitant? Am o problema cu titlurile posturilor. Nu stiu niciodata ce titul sa pun. Si sa le las fara, nici asa nu-mi place. E ca si cand mananci friptura fara garnitura. O sa le pun asa, anapoda de-acu' incolo. Da, imi pare rau, dezamagesc.

Azi am colindat vreo 2h prin blogosfera si am observat urmatoarele:
1) bloggeritele se plang. Se plang de orice, de catel, de purcel, de frigul de afara, de unghia rupta, de noua crema anticelulitica. Dar mai ales, se plang de barbati. Barbatii sunt niste creaturi ordinare, care nu ne inteleg, nu stiu sa faca (tandru) dragoste, nu ne dau suficienta atentie, nu sunt deloc spontani sau romantici. Sa nu mai vorbim de faptul ca adorm ca nesimtitii dupa.
2) majoritatea vor sa aiba un blog serios, informativ.
3) multe bloguri sunt doar de-ncrezut la lume. Oameni care n-au nici in clin, nici in maneca cu scrisul(corect), posteaza poze si comenteaza emisiunile tv doar sa se afle in treaba.
Mie-mi plac blogurile despre nimic.

Supernatural

Am intrerupt seria Prison Break ca sa ma uit la Supernatural. La inceput nu mi-a placut, - mi-a fost recomandat de prietenul meu, - mi s-a parut slabutz si prost regizat. M-am uitat la doua episoade mai mult obligat-fortat pentru ca s-au uitat fetele. M-am (re)indragostit de Sammy (Jared Padalecki). Adica de Dean din "Gilmore Girls". (Am poster cu el in camera mea de la Motru, de cand eram innebunita dupa GG.) Filmul e o drama-fantasy-mistery-horror; doi frati pleaca in cautarea tatalui disparut si vanaeaza tot felul de spirite, demoni si creaturi care le ies in cale.

Trebuie...

Il urasc pe trebuie. De sambata ma tot lovesc de mobila din casa. Trebuie sa cumpar bec. Am trecut chiar si peste fobia de a muri electrocutata schimband un bec. Am observat ca nu e asa mare filosofie. Am desfiletat becul ars si trebuie sa cumpar unul nou si sa-l infiletez in dulie. Am invatat pana si cum trebuie sa cer la magazin: dati-mi si mie un bec de 100 de wati va rog. (mi-a zis un prieten).
Dar pana sa ajung sa cer bec, trebuie sa ma imbrac, sa mi iau sosete in picioare, sa ies afara din casa, sa intru in chiosc si sa nu uit ca am intrat sa cumpar bec, nu alte chestii. Asta-i partea proasta la trebuie, ca pe langa faptul ca trebuie, se inrudeste si cu alti o mie de trebuie...

i'm back

Mai sa-mi uit numele de utilizator, de cand n-am mai intrat pe aici. N-am avut net, am fost ca pestele pe uscat; da, m-am zbatut :).

Am venit acasa sa desocializez. Sau cum spunea Alexandra, sa socializez cu mine insumi. N-am reusit nici pe sfert. Am fost prea ocupata sa-i observ pe ceilalti.

Toamna asta ma scoate din sarite. Ma face sa racesc, sa beau ceai si sa stau in casa infofolita. Iar cand racesti, bei ceai si stai in casa infofolita nu ai pofta de nimic altceva.

Perioada de lenevie s-a terminat. De maine ma apuc de lucruri serioase. De restante adica.

Blog, nu te-am abandonat. Doar am plecat in vacanta.

Sighisoara

Sunt lucruri de care ma indragostesc iremediabil. Sighisoara e unul dintre ele.
Plec maine.

Am murit de caldura.

De ieri s-a terminat. Displayul lui a cedat. Nu se mai incarca si nu mai vrea sa se aprinda. Ma simt ca un pui de gaina intr-o coaja de ou.

Spune NU Mc-urilor!

E oficial! Ii urasc pe astia de la McDonald's. De fiecare data cand mananc la Mc, imi jur ca e ultima oara cand intru acolo. In afara de cartofii prajiti nu-mi place nimic de la Mc. Sunt niste rahaturi sintetice si pline de grasimi. De obicei, intru la Mc cand sunt pe fuga si nu e niciun alt fast-food in drum si tot cu timpul gandul de a-mi cumpara doar o portie de cartofi prajiti. Dar vanzatorii aia sunt niste idioti: "Nu doriti si un suculetz langa cartofei?" si eu ma gandesc: "Hmmm, o sa mi se faca sete dupa ce mananc cartofii, afara e cald... Mdaa, vreau si un suc." " Si nu doriti si un bigmac, un royal cheese, sa fie meniul complet?" si parca ma loveste o foame instantaneu si zic: "mda, dati-mi mai bine niste aripioare picante". Abia cand vad tava din fata mea plina realizez ca am cumparat triplu decat am vrut. Si ma enervez pana peste cap. Iar cand mai aud si "un desert, o placituntza langa nu doriti?" imi vine sa le dau cu tava in cap!!

Eco-

Nisip. Mult, mult, ca-n Vama Veche. Iau pastile si beau ceai diuretic. Din doispe in doispe ore si 2 l pe zi. Ceaiul nu e chiar atat de rau pe cat imi inchipuiam; ii pun lamaie si mult zahar si-apoi la rece intr-o sticla de Nestea. Imi da impresia ca de fapt e nestea. Mi-a zis doctoritza sa evit mesele copioase. Am uitat s-o intreb ce inseamna masa copioasa si ma seaca intrebarea asta. La mine masa copioasa e cand mananc pana ma satur. Trebuie sa ma ridic de la masa inainte sa ma satur? Or' what?

Inteleg sa stai ore intregi sa-ti tocesti fundul si ochii jucand StarCraft, dar sa stai ore intregi privind cum altii joaca StarCraf, e peste puterea mea de intelegere! Nu pot! Pur si simplu nu pot sa inteleg!

bloggeri vs jurnalisti

Aseara am fost la dezbatere in Club A. Tema de saptamana aceasta a fost bloggeri vs jurnalisti. Cum au afirmat si unii dintre invitati (nu mai tin minte care) cred ca dezbaterea s-a concentrat in jurul unei false probleme> "nu exista niciun conflict intre bloggeri si jurnalisti; daca sunt trei bloggeri care se cearta cu trei jurnalisti asta nu inseamna ca e un conflict". Totusi, faptul ca Zoso s-a aflat in aceesi sala cu Ciutacu a creat momente delicioase pentru public. Zoso nu a vrut sa urce pe scena, pentru ca, ne-a spus el dupa dezbatere "vine o vreme cand oamenii trebuie sa stea drepti". In timpul unui schimb de replici cu Ciutacu, Zoso a afirmat din fundul salii ca toti "jurnalistii sunt jigodii". Prin aceasta ne-a jignit nu numai pe noi "inocenti si candizi" aspiranti la acest statut ci si pe jurnalistii aflati in sala. Mai ales ca nu si-a putut sustine afirmatia cu argumente, ci doar cu vizibile refulari de pe vremea cand lucra in presa. Totusi, mi-a facut placere sa-l cunosc. Omul are povesti bune de spus. Dar doar atat. (oricum povestile n-au nevoie de argumente). Multumim pentru fotografie, domnule Cristea. Vad ca la dumneavoastra a asculta ce are un om de spus este sinonim cu a adula. De Ciutacu, mie personal nu-mi place. E ingamfat si aduce a Andrei Gheorghe (iar Andrei Gheorghe, dupa parerea mea, ar trebui impuscat). Citesc insa blogul lui Ciutacu, iar aseara omul a venit cu argumente bunicele. S-a eschivat cand Horea l-a intrebat de ce si-a facut blog. Nu si l-a facut el, altcineva i-a cumparat domeniu si l-a "invitat" insistent sa scrie. Ceilalti si-au facut blogul "nu stiu de ce" sau pentru ca au "ceva de spus". Singurul fara blog dintre invitati a fost domnul Dan Constantin. Dupa cum bine spune Iulian dansul, Andrei Cristea si Bradut Ulmanu chiar au avut ceva de spus. De Voce si Piticu, desi sunt simpatici, nu mi-a prea placut. Poate din cauza ca au stat in mijloc si au atras spre ei energia negativa. Iar in final (pentru ca m-am plictisit) intrebarea mea este> De ce au lipsit bloggeritzele de la intalnire? Iar se merge pe principiul: femeile n-au niciodata ceva interesant de spus? :-L

Nu se mai poate. Blogul meu trebuie sa se apuce de lucruri serioase. Si eu asemenea. Prea ma leneveste vacanta asta. In afara celor trei ore petrecute la Institut, nu fac nimic. Pierd timpul. Si nici macar nu-l pierd bine. Dap, exact, e momentul pentru o mica decizie.

Te iubesc acum, dar nu stiu daca si maine...

later edit: am inceput sa recitesc Cel mai iubit dintre pamanteni. Ramansesem cu o senzatie placuta dupa ce-l citisem intr-a 7-a, senzatie pentru care pusesem romanul in topul preferintelor mele literare. Acum ma incearca o mare dezamagire. Nu numai ca nu-mi mai place, dar mi se pare chiar prost. Il citesc din inertie pentru ca nu vreau sa mai am inca o carte neterminata, dar nu am ce invata din el. Iar cartile din care nu ai ce invata sunt, intr-adevar, carti proaste.

In sfarsit imi merge calculatorul. Acum pot sa ma plang si online ca sunt tunsa groaznic. Azi dimineatza asa un par fain aveam, lung si cu volum si orice hairstilist ar fi fost flatat sa-si bage foarfecele in el. Acum saracul e ciopartit pana la umeri, dupa moda de acum 20 de ani, adica filat, fara volum si fara niciun dumnezeu. Cum ma uit in oglinda ma bufneste plansul instantaneu. E ca si cum ti-ar fi murit prietenul imaginar. Eu n-am cum sa stiu cum e sa-ti moara prietenul imaginar, pentru ca n-am avut niciodata unul, dar banuiesc ca e tare nashpa, cam tot asa cum ma simt eu acum. Ca sa nu ma deprim si mai rau am iesit afara. Cu parul prins bineinteles! Am fost in bodega. M-am intalnit cu niste prieteni si cu amicul meu Aldea, care tot nu vrea sa ma ia de soatza, dar cica se mai gandeste. Doar eu (si Andra) pot sa ma imbat si sa-mi fie rau din 2 beri. Nu vreau sa mai vad bere cateva saptamani.

Zile fericite

Cel mai frumos cer e in Sibiu. Albastru si calm. Sub el am colindat stradutele din centrul vechi, am vizitat muzeul Bruckental, Catedrala Evanghelica, am mancat tone de inghetata si am facut poze din Turnul cu Ceas. La catedrala am fost tare dezamagita ca nu l-am mai intalnit pe tipul ala mishto de acum 3 ani de care se indragostisera toate fetele din clasa, inclusiv eu. La Dumbrava, la barcute nu am mai ajuns. In schimb, am fost la Muzeul Satului si am dat de servirea saseasca. Dupa ora 22.00 servesc doar nemtii cu mancare, romanii ia sa-si mai puna pofta-n cui. Noua ne intra pe gat si berea blonda, de unde atata Ursus Black. Si cum sa ceara ei permisiunea sa ia un amarat de meniu. Ne-am enervat si am plecat repede. La Valcea ne-a racorit o furtuna rece de vara. Cand ne-a trecut prin cap ca ne-am putea adaposti undeva era prea tarziu, eram deja uzi pana la piele. La fel si hainele din bagaj. Asa ca sambata am stat toata ziua in casa, am dormit si-am mancat. Mama lu' Alex gateste fenomenal. Cat am stat la Valcea am mancat ca la Craciun in fiecare zi. Am fost furioasa ca am stomacul asa mic si nu mai intra mancare. Da, m-am ingrasat, am o burta enorma, toata lumea mi-a zis, chiar si cei care m-au vazut doar in poze. Cica trebuie abdomene multe si sport. Mult sport. I-am luat un suvenir si Alexandrei. In graba, din Sibiu. Eram chiar eu foarte entuziasmata de trabucurile cubaneze, d-apoi ea. Asta pana am ajuns acasa si le-a desfacut. "-Tu ai crezut ca astea-s trabucuri? :((". "Daaa!" De fapt erau parfumuri de barbati in forma de trabuc. I-am dat Alexandrei cadou parfumuri de barbati! Am mai facut eu cadouri nepotrivite, dar asta trece detasat pe primul loc. (poze din Sibiu, mai jos)

Vacanta

Maine imi iau vacanta. 4 zile. Valcea si Sibiu.
Poze si povesti pe miercuri.

Am ratat azi

noaptea devoratorilor de publicitate, examenul la sociologie si o rochitza foarte sweet (care mi-a placut super mult si era si foarte ieftina, dar mi-a zis un narod ca arat ca un balon in ea).

barbatii...

in timp ce-l pensam:
-" femeile sunt nebune!"
-" dar si barbatii sunt! stau sa ma pensezi si eu am barba de calugar."

Dreptul la viata privata vs tabloidizarea presei

Asociatia Consumatorilor de Media te invita miercuri, 20 iunie, ora18.30 la dezbaterea "Dreptul la viata privata versus tabloidizarea presei". Invitati la dezbatere: Dan Diaconescu, Mihai Tatulici, Liviu Mihaiu (Radio Guerrilla), Cristina Trepcea (CNA). Dezbaterea va avea loc in Clubul Taranului Roman (in spatele Muzeului Taranului Roman de pe Kisselef).

20 de melci

Ieri ar fi trebuit sa fac lucruri deosebite, pentru ca zice Andra "o singura data in viata faci 20 de ani si doar de cateva ori schimbi prefixul". A fost insa o zi obisnuita, mult prea obisnuita. A plouat. Am fost la piata cu Alex si am gatit cu Alexandra. Am primit mesaje si telefoane. Mai putine decat in anul trecut si mult mai putine decat in 2005. Se pare ca odata cu trecerea timpului, prietenii (te) uita. Si-au amintit oameni la care nu ma asteptam, iar oamenii la care ma asteptam au tacut malc. Chiar si tata a uitat. Si little sis'. Si-am fost suparata. Dar si-au amintit apoi si-am fost fericita. Si-au mai fost multe lucruri care m-au facut fericita ieri. Au fost niste margele rosii, a fost Andra, Alex, si multe alte lucruri marunte care-mi plac atat de mult.
Happy birthday 2 me si un an cat mai bun.

Nu, n-am primit flori. Dar mai sunt ani. :)

Imi place noaptea, ma linisteste. Mi se spune(a) mereu ca sunt mediocra (direct sau sub diverse forme), si ma deranjeaza, dar asta pentru ca si eu cred acelasi lucru. Frustrarea e ca nu pot sa fiu mai buna de-atat.

O s-o dau in bara si de data asta. Pre-simt.

Ziua de maine e facuta pentru a fi traita maine. Azi doar ma gandesc la ea.

Cateodata ti se intampla lucruri care credeai ca nu o sa ti se intample niciodata tie. Viata mea e complet distrusa vreo 2 saptamani. Sau mai multe...

later edit: am exagerat. se pare ca nu e nimic grav doar ca nu am voie sa mananc diverse lucruri care-mi plac. poate cu ocazia asta, mai tai si-un viciu de pe lista. luni ma duc la un specialist pentru siguranta.

Apolodor

Ieri am fost la teatru (in beneficiul copiilor de la centrul de plasament "Sf. Maria"). Printre altele s-a jucat si "Apolodor" de Gellu Naum. M-au uimit copiii. Au tinut minte atatea replici si nu s-au incurcat deloc. Spre rusinea mea, in tineretile mele nu l-am citit pe "Apolodor". Dar cum se zice ca niciodata nu e prea tarziu, o sa dau o fuga pe la Humanitas si-o sa-mi cumpar cartea. O citesc si-apoi i-o dau cadou lu' sis'.

vreau vacanta

Am nevoie de liniste. Nu mai vreau agitatie, examene, deadlines si stres.

Cum sa inveti 300 de pagini intr-o noapte? CUM? CUM? Eu ma las de facultatea asta, in caz ca nu se lasa ea de mine. :(

later edit: las pe toamna, mai conteaza o restanta in plus sau in minus ... ?

consumer sentiment index

Nu-mi place sa ma indragostesc. Devin vulnerabila, nu ma pot concentra si nu pot sa invat.

Cersetorii nostri

Primul lucru pe care l-am remarcat când am venit în Bucuresti a fost numărul mare de cersetori. Cersetorii capitalei sunt în special bătrâni, dar si copii, persoane cu handicap si chiar persoane apte de muncă. Numărul mediul de cersetori întâlniti într-o zi obisnuită este un jur de 10-15. Zonele cu cel mai mare număr de cersetori sunt Piata Romană, Universitate, Piata Unirii si Gara de Nord . Cersetorii sunt la tot pasul, uneori chiar si la doar 2-3 metri distantă unul de altul. Îsi aleg strategic locul de cersit: la intrarea într-un magazin, lângă chioscurile cu mâncare, în metrou sau la gurile de metrou, lângă statiile RATB, etc. Sunt îmbrăcati în haine zdrentuite, murdari si cu icoane legate de gât. Totusi, icoanele nu-i impiedică să nu te injure atunci când treci pe lângă ei si nu le dai nimic. Cersetorii primesc monede de 50 bani si bancnote. Se uita strâmb la tine dacă îi arunci doar o monedă de 10 bani, uneori te poti trezii si cu o înjurătură. Nici mâncare nu le place să primească, decât dacă sunt burgeri de la KFC sau suc. Unii, foarte insistenti, se oferă să-ti dea si rest atunci când le zici că nu ai mărunt.
Cersitul este o muncă cu program flexibil. Ei îsi încep “programul” în jurul orei 10-11 si stau până seara când se întunecă. Uneori, când obosesc, cheamă un prieten care să le tină locul. Am asistat, în pasajul de la Universitate la o conversatie pe care o cersetoare o purta la un telefon mobil (da, cersetorii nostri au telefoane mobile!). Femeia, în vârstă de vreo 30 de ani îsi chema interlocuorul să vină să o înlocuiască, pentru că ea era acolo de dimineată si obosise să stea în picioare. Cersetorii se cunosc între ei, unii lucrează în grup, altii individual. Majoritatea au locurile lor de cersit, pe care nu vor să le cedeze altcuiva. Am fost martoră la o ceartă între două bătrâne care îsi disputau treptele de la iesirea din pasajul de la Universitate. Cea care sosise prima acolo îsi cerea dreptul primului venit, cealaltă dreptul de vechime, ea fiind cea care cersea acolo de cateva săptămâni. Cersitul a devenit o afacere. Si una pofitabilă. Cersetorii fac în medie 20-30 lei pe zi, înmultit cu 30 de zile, rezultă un salariu mediu. Vara trecută, pe bulevardul Regina Elisabeta m-a oprit un cersetor. M-a rugat să mă duc să-i iau o pâine pentru că el nu se putea deplasa, având ambele picioare amputate. Mi s-a facut milă de el si am acceptat. Bărbatul a scos o pungă plină cu bani si mi-a întins o hârtie de 10 lei. Mi-a arătat un chiosc din apropiere si mi-a zis să-i iau o sticlă de votcă! La chiosc era închis, asa că m-am întors să-i înapoiez banii. Cănd a văzut că nu i-am adus votca bărbatul m-a prins violent de mână si a început să tipe la mine:”Domnisoară, nu întelegi că mi-e foame! Vreau votcă!”. În Gara de Nord, langa ghiseul RATB, cersea un copil de vreo 10 ani de etnie rromă. Oamenii îi lasau de obicei restul de la bilete. O doamnă a refuzat să îi lase restul. Pustiul s-a enervat si, profitând de un moment de neatentie al doamnei i-a smuls portofelul din mână. La câtiva metri se aflau doi gardieni care au privit pasivi cum pustiul fuge cu portofelul. Câteva momente mai tărziu, baiatul s-a întors cu o tigara în gură si si-a reluat nestingherit locul lângă ghiseu.

planuri

B'estival, concert Prodigy, Timisoara, acasa, Vama Veche, Sibiu, Sighisoara, Valcea, iar acasa, iar Vama, Bucuresti - cursuri, Bucuresti - practica, Bucuresti- restante. Nu-mi ajung cele 3 luni de vacanta.

adio tocuri

Nu mai port tocuri pentru un timp. Si asa ma dureau picioarele de la ele.

BR

In drum spre Iasi m-au oprit baietii la o bere. Consecintele se vad in zona dintre nodul tricoului si jeansi. Mama e cu siguranta mandra de mine.

Ia, si?

Mii de bucuresteni, sustinatori ai lu Base', membri PD sau pur si simplu oameni care au vrut sa se plimbe, au plecat, duminica dimineata, cu trenul si cu autocarele spre Iasi. Numai din sectorul 2 au plecat 28 de autocare. Si nu orice fel de autocare, ci dotate cu toate conditiile. Din informatii neoficiale 1 h intr-un autocar Filaret costa 1 euro/ pers. (inmultit cu cele 14 h facute pe drum...) iar din toata tara au venit in jur de 400 de autocare. Piata Unirii din Iasi a fost o imensa pata portocalie (40.000 de persoane). Dare 4 more!

Soseaua Oltenitei

Multumesc din suflet, Videanu! Niciodata n-am auzit mai des "ce te-as fute" cand trec pe strada ca-n ultimele 3 luni. Asa arata strada noastra. Se repara liniile de tramvai si se fac parcari. Sunt gropi, buldozere si multa mizerie peste tot. Linia de tramvai e toata o groapa. S-au improvizat niste poduri de lemn pe care poti sa traversezi strada. Nu poate trece decat un singur om o data. Exista pericolul sa se rastoarne daca trec mai multi. In locul tramvaielor circula din juma' in juma' de ora un autobuz luat, cred, de la fier vechi. Trebe' sa mergem pe jos pana la gura de metrou. Nu-i nimic, facem miscare. Nu m-as plange deloc daca nu s-ar lua de mine in fiecare zi muncitorii aia infecti!

BCR sux!

Am ramas fara provizii si am zis ca ma duc la cumparaturi. Toate bune si frumoase, doar ca nu mai aveam bani cash. M-am dus la bancomat sa scot. Bancomatul BCR de la mine din cartier nu merge. Buun, ma duc la BRD. E out of money. Ei asta e, merg la Cristim si platesc direct cu cardul. Am pus cat am putut in cos, apoi am stat la o coada imensa sa platesc. I-am intins cardul vanzatoarei. "Cardurile BCR nu merg!". A fost mai mult decat penibil, vanzatoarea a trebuit sa-mi anuleze bonul si eu a trebuit sa plec fara nimic ( degeaba nu a vrut sa-mi dea). M-am dus la Universitate la alt BRD, error! Si cica pana luni 14 mai nu merg cardurile BCR! Si eu ce sa fac pana luni?! O sa mor de sete si de foame!!

later edit: pe site-ul BCR nu scrie nimic. Info utiliare din ziare nu le citesc. S-a scris ceva si-s singurul muritor (la propriu!) care afla tarziu??

tenis

Am lasat balta scoala si am fost la un tenis. 3 in 1 de fapt: tenis, jogging dupa mingi si plaja. M-am bronzat ca un tractorist. M-am ales cu insolatie si un pic de durere la glezne. Imi place sa joc, ma elibereaza de stres si-mi da energie pozitiva. Mai merg si maine. Pana pe 7 ianuarie trebuie sa bat pe cineva sau sa ies dintr-un tort. Deci, caut antrenor!!

Ps:Imi cer scuze Alexandrei pentru mingea primita in cap, a fost o minge cu dragoste, lovita cu pasiune.
Ps2: Roger Federer rulz

pro base'

Duminica plec la Iasi la miting. A nu se intelege ca-s super fan Basescu sau ca aprob initiativa Pd-ului.
Dar o excursie moca nu strica niciodata. Plus ca mi s-a facut o pofta de mici si (mai ales) de bere.

pre-stresiune

Saptamana asta am avut o viata de nopate extrem de agitata. Am dormit putin si-am baut mult*. Mi-am luat si pastilele**; se pare ca au inceput sa-si faca efectul, acum nu mai uit sa le iau.

Ps: Tin sa-mi multumesc pentru extraordinarul talent de a lasa totul pe ultimul moment.
*a cafea
** lecitina +

20

Inca o luna si trei zile la dispozitie. Pacat de mine. 8-

later edit: hahaha

fragmente de ieri

Ieri am avut picioarele cu 6 cm mai lungi. S-au simtit bagate in seama si apreciate. Am cunoscut 2 tipi. Destepti, dar nashpa la caracter. Din cauza testului pe care trebuia sa-l dam ieri (DAR LA CARE A UITAT PROFA SA VINA!) am pierdut intreaga zi, inclusiv seminarul de sociologie. Am avut nervi. Mari. I-am dorit profei (si inca ii mai doresc, pana cand ma vad intrata in examen) sa nu mai aiba orgasme toata viata ei. Pe seara am fost in Club A (la seminar) si in Fire (la bere). Am venit acasa pe doua carari (din cauza sandalelor cu toc). N-am nimerit o carare bine si mi-am sucit iar vena :((. Pana spre dimineata am meditat (da, insomnie, caah!)si-am exersat ce-am invatat la seminar. Laura e in cetatea de piata plus cetatea civica. Andra e in cetatea domestica. Otilia in cea a renumelui plus domestica. Pe Alecsi n-am putut sa-i ghicesc. Si nici pe mine. Pacat ca nu s-a inventat Ceatatea Lenei.

Ex-Exul de sapte ori

Weekendul asta mi-am batut propriul record de a ma intoarece la un fost iubit. Am o tendinta extrem de proasta de a ma multumi cu putin.

Se spune ca lucrurile bune vin odata si-odata; la gramada si exact cand nu te-astepti. O sa incerc sa nu le mai astept. Sper doar ca odata si-odata asta sa nu fie prea tarziu.
Intrebarea zilei: Oare oamenii aia nedomesticiti[1] simteau vreodata tristetea si deprimarea; s-or fi gandit ei macar un moment sa se planga de viata ori sa se sinucida?

[1] ma refer la starea de natura

Am fugit acasa.

Unii fug de-acasa, eu fug acasa.

I need protection. Punct.

Caut tata pentru copil

Mama, tata, veti fi bunici. Si pregatiti-va sa-l cresteti!
Asa-i cand iei decizii fara sa te gandesti la consecinte. Sau cand nu citesti dinainte regulamentul facultatii. Mai pe scurt, cand esti un idiot. Ipoteza e simpla. Vreau sa intrerup pentru 2 ani studiile la (o) facultate. Problema e ca nu se poate. Citez din regulamentul Universitatii Bucuresti "La cererea (motivata) a studentului, decanul facultatii poate aproba intreruperea studiilor, pentru maximum un an universitar." Trecem la articolul 36:" studenta gravida beneficiaza, in baza cererii si a actelor doveditoare, de o perioada de intrerupere cu o durata echivalenta cu durata concediului acordat pentru cresterea si ingrijirea copilului, stabilita prin lege, pentru toate mamele". Adica 2 ani. Concluzia: caut tip destept si aratos (daca tot fac copil macar sa iasa frumos si destept; n-am incredere numai in genele mele) cu situatie materiala f buna(sa poata sa-i plateasca pensie alimentara). Prefer inseminare artificiala. Astept oferte.
Ps: daca ai motor putem negocia si-o cale naturala.

A intra sau a nu intra intr-un partid?

De la o vreme, printre SPR-isti circula trendul adeziunii intr-un partid. PD sau PNL, normal, a treia cale nu exista; desi imi suspectez niste colegi de afectiune PNG-ista. Saptamana trecuta au incercat vreo 2 sa ma convinga sa intru in PD si alti 2 in PNL. Si-au inceput sa imi insire argumente. Cica daca intri de tanar intr-un partid ai mai mari sanse de afirmare/reusita. Hellou, people, ce-i cu aviditatea asta dupa putere? Adica si voi brutusi? aveam pretentii! Tanar in politica, la mine asta inseamna la vreo 30 de ani; la 19 suntem doar copii de scutece. Cultura politica acumulata pana acum nu a ajuns la maturitatea care sa ne permita o identificare clara cu o anume ideologie. Mai ales ca partidele din Romania nu au nici ele o ideologie bine definita, sau in orice caz, nu o respecta. Multi nu isi dau seama de consecite. Pentru ca Da! exista consecinte. Si cea mai importanta este pierderea credibilitatii. Peste 10 ani, poate o sa te regasesti in alta ideologie si o sa vrei sa migrezi in partidul X. Iar atunci nu mai poti schimba faptul ca ai activat 10 ani in partidul Y. Si o alta consecinta, tot foarte importanta, se duce dracu' toata teoria pe care ne-o predau astia la scoala. In partid te formeaza ei cum vor si, inainte sa-ti dai seama, devii unul de-al lor, adica un corup.

Despre alegeri sau praxiologia lui Ludwig von Mises

(Ludwig von Mises, Capitalismul si dusmanii sai, editura Nemira, Bucuresti 1998)

Prefer literatura matematicii, prefer să merg pe jos dimineaţa decât să mă îngrămădesc în tramvai, prefer Evenimentul Cotidianului, prefer să merg la teatru decât la cinema...şi tot aşa. Decidem, votăm, distingem, preferăm; zilnic facem alegeri. Mai importante sau mai puţin importante. Important este că putem alege, că avem libertatea de a alege[1]. Suntem liberi să facem ceea ce ne dorim, să alegem cum să ne petrecem ziua, vacanţa, să ne propunem un mod de viaţă, în funcţie de interesele şi ierarhiile noastre, şi să-l urmăm, să ne fixăm ţeluri şi să acţionăm ca să le atingem. Animat de ţelurile sale, omul face alegeri. Astfel, viaţa devine/este o suită de alegeri. La orice pas găsim soluţii şi optiuni.
Ludwig von Mises este cel care a elaborat teoria generală a acţiunii umane, praxiologia. Esenţa acestei teorii este „omul care acţionează: fiinţa umană individuală, închipuită nu ca o piatră sau un atom ce „se miscă” guvernat de legi fizice cantitativ determinate, ci ca o fiinţă înzestrată cu aspiraţii proprii, scopuri, ţeluri pe care încearcă să le atingă şi cu idei despre felul cel mai nimerit în care o poate face”[2].
In "Capitalismul si dusmanii sai", Ludwig von Mises face o paralelă între democraţie şi piaţă. El observă că cele două au în comun alegerea, electorul şi consumatorul sunt cei care aleg. Democraţia ni se prezintă astfel, ca o schiţă imperfectă a alegerii zilnice”. Astăzi, democraţia este o alegere incompletă, este doar o anexă a pieţei. Doar democraţia poate asigura pacea, atât de necesară desfăşurării schimburilor comerciale. Democraţia nu mai este un regim politic, ci o încarnare imperfectă a pieţei”[3].
La fel ca şi consumatorul, electorul este cel care votează conform ierarhiei preferinţelor sale, preferă candidatul A lui B şi candidatul B lui C. Individul însuşi este singurul în măsură să aleagă de cine şi cum să fie guvernat[4]. Într-o societate democratică electorul este suveranul. La fel şi într-o economie de piaţă, adevăraţii patroni ai sitemului economic sunt consumatorii. Bineînţeles, şi electorii, şi consumatorii au „ dreptul de a fi nesăbuiţi. Acesta este privilegiul suveranului”[5]. Ei au dreptul de a comite greşeli, nimeni nu-i poate împiedica să nu le comită, dar ei trebuie să plătească pentru greselile lor[6].
Un om alege întotdeauna ce (crede că) este mai bine pentru el, comportamentul său este comandat de interes, iar prin alegerile şi comportamentul său contribuie la acel „cinism estetizant” pe care Platon îl identifică cu democraţia.

[1] Bineînţeles, o libertate completă nu există, ma refer la “libertatea în cadrul societăţii”
[2] Ludwig von Mises, Capitalismul şi duşmanii săi, editura Nemira 1998, p. 136
[3] Cristian Preda, Modernitatea politică şi românismul, editura Nemira, p. 24
[4] Ma refer la alegere în sistemul democratic
[5] Ludwig von Mises, Capitalismul şi duşmanii săi, editura Nemira 1998, p. 36
[6] Idem3

somn

Azi incep seria posturilor pentru proful de ICI. Un lucru pe care l-am facut azi si pe care nu l-am mai facut de mult timp: am dormit ziua-n amiaza mare. Si am dormit ca o vaca, adica mult si bine. Vreo 4 ore jumate'.
Later edit: de fapt, nu am inteles bine ce trebuie sa fac la ICI. Era vorba despre posturi cu lucrurile pe care le fac zilnic, pentru a sesiza rutina. Jesus! Facultate, iar facultate, bcu, somn, mancare, net. Si-a 2-a zi de la capat. Imi pare rau, dar tema asta chiar ca nu o fac. Prea deprimat.

da, e film de fete

Love Actually e ultimul film la care m-am uitat. Duminica trecuta. N-am adormit decat de 3 ori. E o dramo-comedie-romantica cu Colin Firth, Emma Thompson, Hugh Grant, Keira Knightley si altii.
Mai multe povestioare care mi-au amintit ce mishto e sa fii indragostit.

tree love

Din blog in blog am dat peste http://vlad-creteanu.blogspot.com/ . Am gasit o poza cu copacul meu preferat din Herculane.
A lui e mai artistica, a mea e mai cu dragoste.

ce-mi lipseste

As putea sa fac un blog special numai cu chestii care-mi lipsesc. Asa ca l-am pus pe Alex-el sa se limiteze la 5. Ai mila.

un azi prost

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Si aia proasta la fel. M-am ridicat din pat numai cu gandul ca n-am prezente la TCI. Am vrut sa mananc, n-aveam paine. Am deschis calculatorul, n-aveam mail. Pe la fara 20, am vrut sa plec, mi s-a rupt fermoarul de la geanta. Am scos tot din ea si le-am mutat in alta geanta. Am reusit sa repar fermoarul. Am repetat operatiunea cu mutatul obiectelor. Mi-a luat vreo 15 minute. M-am hotarat sa ma duc la pauza. In drumul spre metrou s-au luat niste muncitori de mine. Dupa alti 5 pasi m-a bruscat un cersetor. Am uitat sa-mi iau ziar. Cartela de metrou imi expirase. Usile metroului mi s-au inchis in fata. Coada de la abonamente parea interminabila. Mi-am luat iar o cartela de 10. Mi-am facut vox popu', multumesc seperistilor care n-au vrut sa-mi raspunda. La bufet am dat iar de-o tipa enervanta cu 10 pe linie, care ne-a obligat sa stam cu ea la masa. Am mai cunoscut un Bogdan. Am stat 4h la Radio. Finalul zilei, apoteotic. La gura de metrou, un tip a sarit in fata mea, si-a dat pantalonii jos si a inceput sa-si faca laba.

(Ajung acasa. Vreau sa mananc. N-am paine!)

senvici mare

salam, cascaval, chili, smantana, rosii si ridichii.
recomandat doar in caz de foame extema+ lene acuta.

6 lucruri ciudate la mine

1. am o manie sa lipesc post it-uri pe pereti
2. si inca o manie sa colectionez bilete de tren si abonamente de metrou.
3.
4. nu-mi place sa merg la film.
5. iubesc povestile (cu zane). De craciun vreau sa primesc un volum cu Fratii Grimm.
6. am de gand sa zugravesc cu roz palatul cotroceni, sa beau bere cu condoleezza rice si sa-mi plimb prietenele cu elicopterul prin regie...asta cand o sa fiu eu presedinte so vote me!

Obs: punctul 3 il completeaza Alex-el, dupa ce se mai gandeste

12 lucruri importante de saptamana asta

1. preselectii O.C
2. n-am luat preselectiile
3. am fost la tenis cu Alex-el. mi-a fost foarte recunoscator, a facut 2 in 1, jogging plus tenis. totusi, mi-a zis ca joc bine, din complezenta bineinteles.
4. Alex-ea s-a impacat cu Andrei, Alex-el se muta
5. am fost cu Alex-ea, Dede si Ana la teatru, o piesa de tot rahatu', Burghezul Gentilom.
6. i-am cantat "la multi ani" lu' Bogdan-bestiutza mica.
7. mi-am amintit de Bogdan-el
8. n-am fost la Bcu (implicit n-am invatat nimic)
9. am udat florile
10. am stat la cursul lu' Chiritoiu
11. am facut in 2 randuri cartofi prajiti si salata
12. m-am deprimat din nimic

ziua in care trebuia sa iau o hotarare

mi-a fost prea lene sa ma gandesc ce hotarare sa iau. maine.

nu azi si pentru mine

n-am trecut de preselectii.
partea proasta e ca am pierdut un motiv foarte bun sa nu ma ocup de (pre)sesiuni asa cum se cuvine, iar partea buna e ca pot sa dorm in noaptea asta, eram prea obosita pentru inca un chef.
felicitari finalistilor.

20

e mishto cand te trezesti dimineata intr-o camera unde prima priveliste nu e un morman de haine care trebuie duse la spalat ci oameni semi-adormiti si inca semi-beti. oboseala m-a rapus devreme, pe la 3, si nu doar ea. ma doare capul rau, dar mult mai putin ca aseara. cafeeea, bogdan, vreau cafeeeaaaa.

olimpiadele comunicarii

Am scapat de emotii si pe ziua de azi. cea mai faina faza cand ai emotii e senzatia de usurare dupa ce au trecut. eu zic ca a fost ok. puteam sa...acolo ar fi trebuit sa zicem ca...nu mai conteaza. sunt pesimista grupului, asa ca zic ca suntem mici si boboci si mai avem multe pe invatat pana sa-l dam pe spate de Naumovici. doar e un om cu greutate:)

teneseii mei

au fost prin balarii dupa lemne de gratar, saracutzii de ei

acasa

imi place cum se vede soarele de la mine din terasa, imi place sa stau pe banca de la ceas si sa barfesc lumea care trece, imi place inghetata de ciocolata de la ramescu, imi place acasa!

cadouri

le-am luat fetelor niste cadouri asaaa faineee, nu zic ce ca poate se uita pe blog si nu vreau sa stric surpriza. i-am luat cadou si lu sis', un joc f fain, adica, ma gandesc ca-i fain la cati bani am dat pe el, pentru ca, desi e pentru copii intre 3-7 ani, nu am reusit inca sa descifrez cele 3 pagini de reguli. am luat cadouri si pentru mine (trebuie sa mai fac pe nebuna din cand in cand), niste cercei suuuper faini, si o esarfa la fel de faina. Lu' Alex nu-i placu la inceput esarfa, dar dupa ce o purtai la gatul meu cel fain, ii placu si ei. e foarte colorata! Si pentru pielea mea cea fina imi luai un sapun cu capuccino. miroase asa bine ca-mi vine sa-l mananc.
pe seara, am fost cu dede si cu ana la teatru. la regina mama. suuper faaain. am avut asa o zi faina, desi am luat 8 la Tci si-am mers toata ziua cu rucsacu' de 5 kg in spate. sunt indragostita de viata azi :)
ps: maine plec acasa, abiaaa astept

another big hug

pe unde merg, trebuie sa-mi fac cate un copac preferat. asta-i copacul meu din cismigiu.

La multi ani Oti!

stii doar ce-ti dorim (si ce-ti doresti): stresiune usoara, multa fericire, multi bani si multe orgasme (de-alea duble). aa si doua dulapuri de haine noi.

te iubim, Lori&Alex

ps: abia asteptam cheful la iarba verde ;)

ne-am luat tip de companie

si ne gati, pff, nu am mai mancat asa de la Craciun. si nici atunci. friptura cu garnitura de ciuperci si dovlecei cu smantana si cascaval. yuuumi, excelent. cred ca ne deschidem restaurant.

La multi ani Gani!

fetele mele au inceput sa imbatraneasca, rand pe rand, ieri andra, astazi gani. ma deprima schimbarea asta de prefix, mai ales ca nu am fost langa ele. La multi ani si Deei. o viata frumoasa alaturi de Andrei, multi andrei si andree mici (sper ca nu ati uitat ca mi-ati promis ca ma puneti nasa), multe impliniri si fericire. si bani. si succese profesionale. si multa iubire, ca acum. te strang in brate si te pup :-*

La multi ani Andra Mea :)

ma incerca un raso-plans toata ziua. ras pentru ca-mi amintii de celelate aniversari ale tale, cum veneai tu dimineata cu ochii umflati de plans, suparata ca a mai trecut un an, ca vroiai sa te imbraci nu stiu cum, dar ca te-ai razgandit in ultimul moment sau ca ti s-a rupt dresul pe drum. si plans pentru ca vroiam sa fiu langa tine, sa te strang tare tare in brate si sa-ti dau cadoul.
esti o persoana capabila si vreau sa-ti intre foarte bine in capul lucrul asta. stii sa apreciezi lucrurile marunte si sa te bucuri de ele. iti doresc ca anul asta sa fie mai bun decat precedentul (iar anul viitor mai bun decat cel din prezent si tot asa), sa ai viata frumoasa pe care o meriti, alaturi de un tip destept si 3-4-5 copii (neaparat o familie numeroasa). iar pe termen scurt sa atingi gradul1, sa treci cu 9 si 10 de sesiune si sa intalnesti oameni care sa te aprecieze cel putin la fel de mult ca si noi.
esti speciala pentru mine si mi-e dor :-*
La multi ani!
ps: de o luna ne tot gandim ce cadouri sa va luam si inca nu am ajuns la un acord :D
pps: stai linistita nu ramaneti fara :)

gri

nu e un blog trist, si nici eu nu-s, doar imi place griul.

bad days

de vreo 3 zile m-a cuprins o lene din aia infecta amestecata cu apatie si raceala. nu-mi plac zilele in care nu fac nimic. in care nu reusesc sa ma mobilizez si sa merg la scoala. a nu se intelege gresit, iubesc sa lenevesc, insa pe seara sau a doua zi ma apuca deprimarea si remuscarile. sunt in urma cu lecturile si cu temele, iar maldarul asta mare "cu ce am de facut" incepe sa ma streseze.

prison break

aseara a venit Kucky cu ultimele 10 episoade. am stat pana la 7 azi-dimineata sa le vedem. (la cursuri n-am mai fost normal). Jesus, suntem disperate, urmatorul episod apare deseara pe Fox, dar pana il pirateaza astia si-l pun pe net, ce ne facem? plus ca sunt ultimele epidoase din sezonul 2, iar sezonul 3 nici nu-i filmat. :((

the perfect guy

smart, strong, sexy, sweet, Wentworth Miller, my kind of guy. nu puteam sa nu-i acord primul post.