Mori de vant

1) Mi-a expirat cardul BCR (a se citi singurul meu card, cardul subzistentei mele in Bucuresti). S-a prapadit cand eram in provincie. M-am dus la un sediu BCR. Mi s-a zis sa ma adresez unei banci din Capitala. M-am dus la sediul BCR din cartier. Am aflat ca nu trebuie sa ma duc la orice sediu BCR, ci la sediul unde mi s-a emis acum 2 ani cardul. M-am dus la sediul BCR de unde mi s-a emis acum 2 ani cardul. Domnita care imi putea furniza serviciul respectiv era plecata. M-am dus dupa alte doua zile, adica azi. Domnita pe care am asteptat-o sa revina din pauza de masa mi-a spus la sediul respectiv nu se reemit cardurile si sa ma duc la alta BCR din Unirea - unde este sediul central. I-am spus ca nu stiu sa ajung si sa-mi dea o harta cu sediile BCR din capitala. Mi-a spus ca nu dispune de o harta. Dar fiind ca afara erau 45 de grade si nu stiam pe unde sa merg la sediul central, o sa ma duc maine.

2)Am fost sa depun o plangere la Politie. Politistul-receptionist m-a intrebat despre ce e vorba. I-am explicat ca in cursul zilei de sambata am fost sunata de o persoana de sex masculin care s-a recomandat drept angajat Orange si care mi-a spus ca am castigat 3.000 RON, dar trebuie sa le furnizez datele personale. M-am prins ca e teapa, mai ales ca nu e prima data cand sunt sunata, si am sunat la Orange. Orange mi-a spus ca nu poate sa faca nimic si ca trebuie sa ma adresez politiei pentru a face o plangere si apoi cei de la Politie trimit la Orange plangerea, Orange poate sa verifice ce numar m-a sunat, sa trimita numarul si eventualele date de contact la politie si politia sa ia masuri. Si drept urmare, eu am venit sa fac plangerea. Politistul-receptionist incepe sa rada. Ma uit urat la el. Politistul-receptionist imi zice ca actiunea mea are finalitatea zero, cei in cauza m-au apelat de pe o cartela care nu poate fi identificata. Ma uit si mai urat la el. Imi zice ca bineinteles, daca vreau, pot sa fac plangerea. Ma uit urat la el si-i zic: "DA, vreau". Il suna pe tipul de la "consiliere victime" si ma invita sa astept. Intre timp se duce langa alti doi colegi de-ai lui si le explica razand de ce am venit eu la politie. In sfarsit, a venit si consilierul de victime :)),ma invita in birou, ma pune sa scriu 2 declaratii, imi povesteste ca si el a fost sunat si ca de fapt, problema nu e a lor a politiei ci a companiei Orange. Ei sunt cei care trebuie sa rezolve problemele astea, dar, bineintelels, ei o sa le transmita plangerea. Am iesit din birou si pana mi-au pus in rucsac buletinul si telefonul, consilierul se si asezase langa ceilalti trei sa le povesteasca cum a decurs declaratia.

Explicatii politice

Am fost acuzata daunazi ca am antecedente politice nesanatoase.

1)Principalul vinovat este mitingul PD de la Iasi la care am participat in 13-14 mai 2007.

Situatia a fost in modul urmator: Cativa colegi (pe atunci activisti PD, acum anti PDL si sutinatori ai sintagmei nu-am-fost-niciodata-membru-pd) m-au invitat la Iasi, la miting. Sa ne distram. Nu mai vazusem niciodata Iasul si mi s-a parut o ocazie buna. Asa ca am imbracat tricoul portocaliu (pe care-l am si acum. Sunt colectionara de tricouri moca.) si m-am pozat cu pancartele PD. Ajunsa in Iasi, m-am despartit de turma, am savurat o pizza si m-am plimbat prin oras.

2)In 2004 am votat cu Traian Basescu. Aveam 18 ani si, la data respectiva, mi s-a parut cea mai buna solutie. Eram mica si nestiutoare.

3)Tot pe la 18 ani am vrut sa ma inscriu intr-un partid. Motivul? O activitate extrascolara in plus pentru dosarul de candidatura la Facultatea de Stiinte Politice (la noi, in Motru, posibilitatea unei activitati extrascolare era si inca este apropiata de zero). Pana la urma nu am mai semnat adevizuea - oscilam sa ma inscriu in PD sau PNL (bineinteles ca nu aveam habar de ideologia/politica niciunuia dintre cele doua) si-mi multumesc pentru ca am ascultat gandul cel din urma.

4)Tata a fost 20 de ani membru PD. In urma unor discutii in organizatia PD locala, a ales sa plece si s-a inscris in PSD. Nu am fost niciodata de acord cu alegerea respectiva si evit sa-mi comentez optiunile politice cand ajung acasa.

E limpede acum? Nu-mi mai stati pe suflet. Sunt mai curata politic decat multi dintre voi.

Update: un post asemanator la Iuli

Caut colega de pat

Neaparat fata. Candidata ideala: sociabila, ordonata, cu simtul umorului, fara accese de isterie la pm, preferabil nefumatoare si cu iq peste mediu. Sa-i placa sa asculte muzica preferata in casti si sa nu vrea sa-mi stinga becul cand am de citit/invatat.

Apartamentul este situat pe strada Turda (aproape de intersectia Miciurin, la 20-25 de min cu Ratb pana la Universitate, 10 min pana la statia de metrou Crangasi, 10 min pana la Casa Presei), la parter (avem gratii), are 2 camere, baie, bucatarie (deprimanta) cu faianta roz, fara balcon. Intr-una din camere sta o tipa, cu job full-time si prieten si vine rar pe acasa. Cealalata camera, a mea, e spatioasa, are un pat imens, multa mobila - veche (dulap, zece mii de rafturi pentru carti, cosmetice si eventual pantofi, un birou si o masa).

Locul este disponibil incepand cu 15 iulie. Chiria este de 500 ron/camera (adica 250 de persoana, la care se adauga si celelalte utilitati: internet, curent, caldura, apa).

Important: chefurile sunt interzise din cauza babaciunii de deasupra.
Primesc cv-urile plus scrisoare de intentie la shiva2003dot at yahoo dot com.

Update: Baieti, nu, nu va ganditi sa va lasati parul mare sau sa va depilati pe fata!
Update 2: Nu avem cablu tv. Si nici tv.

Pitipongeala culturala sau la ce se gandeste o pitipoanca cand merge pe strada

Dupa ce, acum trei saptamani, am reusit sa trec peste tentatia de a ma spanzura de-un bec cumparandu-mi o pereche de sandale rosii cu toc, azi a fost ziua in care m-am hotarat sa trec peste depresia mi-am-cumparat-sandale-rosii-cu-toc-de-10-cm-si-nu-le-port incaltand minunatiile. Si m-am dus sa ma culturalizez, la Noaptea Muzeelor. Dilema mea, a unei tipe care nu poarta tocuri decat din an in paste, e la ce se gandesc tipele care poarta zilnic tocuri cand merg pe strada. Eu m-am plictisit teribil mergand de 10 ori mai incet ca de obicei. In mod normal, cand merg pe strada, in ratb, metrou, imi trec prin cap, cu repeziciune, o groaza de ganduri. Atat de multe ca neuronul meu trebuie sa faca un efort suplimentar sa le selecteze si ierarhizeze. Acum nimic. Vid si plictiseala. Se impune deci intrebarea: La ce se gandeste o pitipoanca cand merge pe strada? Sau, se gandeste la ceva? Ori, pe de alta parte, poate e normal sa nu se gandeasca la nimic. Toata energia e concentrata sa screama un mers frumos, unduios, cu plete fluturate in vant.

In alta ordine de idei, am fost la Muzeul de Istorie. Aglomeratie "ca la revolutie" ca sa citez un taximetrist si inabuseala ca vara in ratb la 45 de grade. Am renuntat imediat la culturalizare si am vrut sa beau un suc rece. Am renuntat si la suc dupa ce am vazut ca matematic nu aveam nicio sansa sa gasim un loc liber la vreo terasa. Asa ca am plecat acasa. Da, tot cu pletele in vat.

Ai bani, ai parte de carte

In momentul asta as ucide pe oricine care mi-ar spune ca are bani sa faca masterul aici. Muriti!

Of, ce dor, ce chin, ce jale

A inceput numartoarea inversa si odata cu ea si accesele de panica.

Later edit: Alex zice ca nu-i niciun atac/acces de panica, ci doar stres studentesc.