Feminitatea nu sta in lungimea parului, ci in bucurie

Nu mai stiu cum sa incep o marturisire, cum nu mai stiu nici cat sampon sa-mi torn in palma. Oricat as pune de putin, tot mi se pare prea mult. Si imi arunc ochii speriata catre oglinda, sa vad, sunt eu? Si ma linistesc de indata ce vad urechile, nasul, ochii si gura ce mi-au ramas tot acolo, cum sunt tot ale mele, cum sunt tot eu, doar ca acum nasul mi se pare mai carn, ochii mai mari, iar buzele sunt mai carnoase si vor mereu sa zambeasca.

Cand G. mi-a spus "poti in seara asta", cand mi-a dat niste bancnote de care nu mai vazusem niciodata, cand coafeza m-a intrebat de mai multe ori panicata "esti sigura ca asta vrei", cand femeile din salon isi atintisera ochii ca la circ asupra mea - si nu era greu sa ghicesc ca tipa asta e nebuna!, totul imi pare un fir dintr-o realitate pe care nu pot recunoaste. Dar cand foarfeca a inceput sa taie, cand mi-am atintit privirile spre picioare si apoi m-am uitat increzatoare in oglinda, in timp ce suvite din parul meu ce tintea spre cel Bree Van de Kamp cadeau pe gresie, am stiut ca e cel mai bun lucru pe care il pot face. Iar fericirea ca am putut sa ajut pe cineva foarte drag e extrem de dureroasa:

Cauza: iti mai zisai ca imi iau un "vehicul" beton?
Lori Modoran: super
Lori Modoran: sper ca raman si de margele :)
Cauza: si ma scot la plimbare sa vad realul
Lori Modoran: uau
Lori Modoran: si atunci iesim si la suc?
Cauza: ca n-am fost decat la interex pana acum
Cauza: asa arata
Cauza: misto, nu?
Lori Modoran: da
Cauza: thank you, thank you, thank you...
Cauza: e din aluminiu
Cauza: nu se face urat la rabla mea

(Cauza este o prietena buna, de-o varsta cu mine, care a ramas acum sapte ani paralizata in urma unui accident de circulatie. Cu cei 2.000 de euro pe care i-am primit de la G. cauza mea isi va cumpara un carucior cu rotile nou.)

Si ce mai pot insemna dupa conversatia asta ca mai multi prieteni, baieti, mi-au spus sa nu ma tund - ca feminitatea unei domnite sta in parul ei lung, pe care si-l vantura de colo-colo si sub care isi ascunde privirile galese; ca nu mai am ce sa ard cu placa dimineata sau ca nu ma mai pot juca cu o suvita de par in timp ce lucrez?

Si mai stiti ce? In toti acesti ani in care am avut parul lung, nu m-am simtit niciodata atat de feminina ca acum. Cand ma uit in oglinda, ma simt extrem de bine, puternica si feminina.

Inainte, la absolvire, cu parul putin ciopartit la varfuri :)



Si dupa, cu parul ciopartit bine :))



Multumesc G.! Si multumesc tuturor pentru vorbele bune ;)