Cand G. mi-a spus "poti in seara asta", cand mi-a dat niste bancnote de care nu mai vazusem niciodata, cand coafeza m-a intrebat de mai multe ori panicata "esti sigura ca asta vrei", cand femeile din salon isi atintisera ochii ca la circ asupra mea - si nu era greu sa ghicesc ca tipa asta e nebuna!, totul imi pare un fir dintr-o realitate pe care nu pot recunoaste. Dar cand foarfeca a inceput sa taie, cand mi-am atintit privirile spre picioare si apoi m-am uitat increzatoare in oglinda, in timp ce suvite din parul meu ce tintea spre cel Bree Van de Kamp cadeau pe gresie, am stiut ca e cel mai bun lucru pe care il pot face. Iar fericirea ca am putut sa ajut pe cineva foarte drag e extrem de dureroasa:
Cauza: iti mai zisai ca imi iau un "vehicul" beton?
Lori Modoran: super
Lori Modoran: sper ca raman si de margele :)
Cauza: si ma scot la plimbare sa vad realul
Lori Modoran: uau
Lori Modoran: si atunci iesim si la suc?
Cauza: ca n-am fost decat la interex pana acum
Cauza: asa arata
Cauza: misto, nu?
Lori Modoran: da
Cauza: thank you, thank you, thank you...
Cauza: e din aluminiu
Cauza: nu se face urat la rabla mea
(Cauza este o prietena buna, de-o varsta cu mine, care a ramas acum sapte ani paralizata in urma unui accident de circulatie. Cu cei 2.000 de euro pe care i-am primit de la G. cauza mea isi va cumpara un carucior cu rotile nou.)
Si ce mai pot insemna dupa conversatia asta ca mai multi prieteni, baieti, mi-au spus sa nu ma tund - ca feminitatea unei domnite sta in parul ei lung, pe care si-l vantura de colo-colo si sub care isi ascunde privirile galese; ca nu mai am ce sa ard cu placa dimineata sau ca nu ma mai pot juca cu o suvita de par in timp ce lucrez?
Si mai stiti ce? In toti acesti ani in care am avut parul lung, nu m-am simtit niciodata atat de feminina ca acum. Cand ma uit in oglinda, ma simt extrem de bine, puternica si feminina.
Inainte, la absolvire, cu parul putin ciopartit la varfuri :)
Si dupa, cu parul ciopartit bine :))
Multumesc G.! Si multumesc tuturor pentru vorbele bune ;)
