Se cauta aromani

Am nevoie sa intervievez cateva persoane de origine aromana pentru o cercetare antropologica pe tema obiceiurilor de nunta. Preferabil, persoane peste 18 ani. Nu de alta, dar rasplata este o intalnire cu cinci super fete.

Cei care corespund criteriilor (aroman, 18+, informat despre nunta traditionala) sunt rugati sa imi dea add pe messenger> shiva2003dot.

Cand eram mica ma trezeam adeseori plangand noaptea pentru ca visasem urat. Atunci nu-mi aminteam deloc visul, acum, insa, da.

Caut doctor de plante

Eisenhower, bonsaiul meu, s-a imbolnavit...Frunzulitele i s-au ingalbenit, una cate una, si ii pica. Nu stiu ce sa-i fac. Nu i-am schimbat locul, insa am uitat vreo 2 zile sa il ud. Nici lumina nu are prea multa, dar in alt loc nici nu am unde sa-l pun. Exista cumva vreo florarie unde sa-l duc si sa-mi spuna ce trebuie sa-i fac? Pls, help me, pls...

Key words

Strategie, fluturi, scafandri, alegeri, nervi, Irak, BCU, profi idioti, licenta, 22, crizanteme, springtime, ciorbita de legume, like a virgin, 1990, 1991, tonic, bufet, mall, cafea, frig si multa ciocolata.

Si eu vreau sa fiu cetatean roman!

Diana, o româncă ce studiază la Paris iși cere dreptul de a fi cetățean roman și de a vota pe teritoriul Franței. Eu, o româncă ce studiez în București, îmi cer același drept. De a vota! Studenții care învață și locuiesc în cămin/chirie în alt oraș decât cel din buletin, nu vor putea vota.
Guvernul a luat atitudine la această problemă oferind transport gratuit dus-întors studenților cu destinația "localitatea natală". Pomana lor nu a rezolvat nimic. Eu nu am timp de petrecut pe tren. Corina Murafa vorbea pe blogul lui George Hari de un sistem electronic de vot. O idee excelentă. Dar nu, ai noștri au fost prea ocupați să se gândească ce să pună în plasele electorale decât să puna la punct un astfel de sistem.

Update: Am gasit o definitie a studentului la Gabriel Liiceanu ( revista 22, anul 1, nr. 6, 23 februarie 1990). E veche, e din 1990, dar se potrivește la fel de bine și în 2008.
”(...) studentul este capitalul de libertate al unei societăți, tocmai pentru faptul că nu este fixat în nici un rol. Studentul e neatârnarea, e devenirea care nu a înghetat într-un rol social, într-o funcție. El nu are încă o familie, nu depinde de un copil, de o profesiune, nu tremură pentru locul pe care l-a ocupat în societate. El este singurul al cărui rol este lipsa sa de rol. El este încă liber, neașezat, neconstrâns.”

Gaudeamus - celelalte zile

Mi-a luat destul de mult sa ma refac dupa cele cinci zile in care am lucrat la Gaudeamus. Concluziile ar fi:
- editurle mici au fost ciufute ca au avut standurile sus si ca au vandut destul de putin, iar asta s-a "spart" in creierii mei si ai Laurei, care trebuia sa fim atente la doleantele expozantilor.
- realitatea are cel putin o jurnalista nfericita
- vizitatorii au mers pe principiul "luam orice pare gratis". De la pliante la lucrurile personale ale expozantilor, de la pixuri la posete.

A, si foarte important. Am castigat 50 de carti din Colectia Cotidianul Literatura. Nu, nu e blat. Am pus doua taloane in prima zi de targ. Stiu ca ma invidiati. Dovada mai jos.

Gaudeaumus - ziua 1

Foarte pe scurt. Am prins doua lansari: volumul 2 din Codul Zambaccian - Termo-panem et circenses si cartea cu numarul 100 din Colectia Literatura Cotidianul, Arhipelagul Gulag.

La standul Niculescu s-au dat limbi la greu. Am aflat ca Adrian Nastase, viitorul presedinte al Romaniei, este cel mai mare premier-ctitor al culturii autohtone; el a ridicat 24 (sau 22 - mea culpa) de muzee. Nu mai stiu daca Augustin Buzura sau Razvan Theodorescu a spus asta. Oricum, dintre cei doi, Theodorescu a lins cel mai mult. Un discurs decent a fost cel al lui Bogdan Theodorescu, in sensul ca a vorbit despre carte si nu a facut campanie. La interventia lui Radu Cazan am plecat ( ma striga datoria). Am ratat si ce a spus Bombonel, insa voi asculta (in curand) interventia aici. Daca as fi stat mai bine cu bugetul, mi-as fi cumparat si cartea (32 de lei), insa am altele mai necesare de cumparat intai.

La Cotidianul, insa, lansarea a fost o placere. S-a vorbit frumos si la obiect. Invitati sa vorbeasca despre Soljenitin si Gulag: Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieş, Ioan T. Morar, Doru Buşcu şi Cristian Teodorescu. Morar a facut la un moment dat o gafa. Dupa ce a vorbit Mircea Cartarescu, Vladimir Tismaneanu a vrut sa ia microfonul, insa Morar l-a rugat sa "cante" la urma, pentru ca el este cel mai bun. Desi probabil se referea la faptul ca Tismaneanu e cel mai bine pregatit pe domeniu ( preda un curs despre Soljenitin), mi s-a parut ca rugamintea jurnalistului l-a ofensat putin pe Cartarescu, care a ridicat din sprancene. Eu una am rezerve in privinta lui Tismaneanu (cititi aici). Cum a si recunoscut, a venit nepregatit si a vorbit cu multe digresiuni (care nu-si aveau rostul). O relatare obiectiva gasiti in Cotidianul.

Si cam atat pentru azi. Nu prea mare agitatie sau semnaturi. Daca sunteti prin Romexpo si aveti nevoie de un ghid, ma gasiti la Bursa de Contacte Gaudeamnus, stand 234.

Romanul nu e prost destul pana nu e si fudul

Nu e destul ca lucrarile din pasajul de la Universitate dureaza deja de luni bune, ci au mai facut si pe pitziponcii si au pus gresie lucioasa. Adica gresie din aia pe care-ti aluneca incaltarile ca pe derdelus. Stati sa ploua si sa ninga, sa vedeti atunci..
Idioti ma, pur si simplu, idioti!

Capitalismul si dusmanii sai, studentii la stiinte politce

In ultimele zile, zeci de vizitatori au ajuns pe blogul meu cautand pe google "Capitalismul si dusmanii sai". Abia azi mi-am dat seama ca postul acesta e de vina. Explicatia ar fi ca domnisoara seminarista a dat tema celor din anul 1 FSP acelasi eseu pe care l-am avut si eu acum 2 ani. Lipsa de imaginatie sau pur si simplu lene? Sau redactarea unui astfel de eseu e fundamentala in formarea studentilor la stiinte politice? In fine, nu asta conteaza. Ci ca mai micii mei colegi sa cunoasca "politica de probitate intelectuala a facultatii". Despre plagiat si cat de impotriva acestui act sunt, intr-un post viitor. Pana atunci, spor la position paper :(.

Tudor Gheorghe si semi-jurnalistii de la hotnews

Eu nu inteleg, in redactiile din Romania chiar nu exista editori? Textul nu trece prin anumite filtre inainte sa fie publicat? Jurnalistul scrie tot ce-i trece lui prin cap, ca in cazul de fata? O ”cronica de eveniment” care incepe exact ca in tabloidele nationale, cu ”Niste animale!”, continua cu ”se pare” si citeaza pe niste neica nimeni din public. Undeva, prin manualele de jurnalism, eu am citit de ierarhizarea si verificarea informatiilor ca fiind criterii esentiale in redactarea unei stiri. Articolului i se da greutate prin citarea, in cazul de fata, a unui actor, regizor, dirijor si nu prin umplerea cu patru pareri din public
In textul domnului Cosmin Navadaru mi-au mai placut si analogia ”aglomeratie si nervi” - cozi comuniste, precum si exprimarea din acest intreg paragraf: ”Pentru mai bine de doua ore, secventele de teatru propriu-zis s-au combinat cu piesele cantate cu ajutorul orchestrei din spatele actorilor, sub conducerea dirijorului Marius Hristescu. Spectacolul, in regia tanarului Cezar Ghioca, a fost gandit dupa regulile musicalului american, in timp ce actorii au apartinut teatrului craiovean.”

Am fost si eu la musicalul lui Tudor Gheorghe, Omul din la Mancha. Cel mai important aspect, nu au fost batranii care s-au imbulzit la intrare (si pe care btw, nici nu i-am vazut), ci calitatea piesei prezentate si pasiunea pe care Tudor Gheorghe o pune in tot ceea ce face.
A, si inca un lucru important, dar acesta e de ordin personal: din greseala, aveam bilete pentru concertul din data de 3. Cand nu stii ca sunt doua spectacole cu Tudor Gheorghe in aceeasi saptamana si ceri doua bilete la Tudor Gheorghe, e firesc sa primesti biletele la alt spectacol decat la cel pe care vrei sa-l vezi. Pentru a nu va certa doua ore cu parterenul pe tema cine este vinovat pentru biletele gresite, verificati data si spectacolul imediat ce ati cumparat biletele.

Cadouri de suflet

Pentru ca tot am vorbit in postul anterior despre cadouri, am pus poze doua dintre cadourile mele preferate. Un medalion cu zodia gemeni (primit long time ago) si ursuletul Flafitza (primit de Craciun).

Pentru prietenii prietenelor mele

Ieri a venit o colega la mine, mi-a aratat cartea Ludmilei Ulitkaia, Minciunile femeilor si mi-a zis: "Uite ce am primit. Prietenul meu a intrat la tine pe blog si i-a placut descrierea pe care ai facut-o la carte. Si mi-a facut-o cadou". Nu pot decat sa ma bucur.
Si dragi prieteni ai prietenelor meie, uitati acest inel cu diamant. E un cadou perfect.

Ps: Dragi prietene, daca primiti un inel de genul, vreau si eu un procent din valoarea sa.

Update: la cererea publicului de sex feminim, am adaugat inca un cadou cu care n-ai cum sa dai gres. Niciodata.

Ce-am mai dres

Aseara mi-am facut botezul la primul meci de fotbal. Stefan cel Mare. Steaua-Dinamo. Superb:)) Daca sunteti studenti la psihologie, ar fi interesanta o cercetare pe tema spiritului gregar pe stadioane. As studia-o chiar eu, dar sunt cam ocupata cu analiza principiilor lui Sun Tzu. Cred ca s-a rasucit in mormant, saracul, zilele astea. Doua teme, la marketing politic si la praxeologia relatiilor internationale, pe baza Artei lui Sun Tzu, a fost deja prea mult pentru mine (si pentru colegii mei). Si daca tot sunt la tema cercetari, in calculatorul meu s-a nascut un nou folder "Licenta". Mi-am ales si eu, intr-un sfarsit, profesorul si tema, si am deja si-un draft cu ipoteze. Multumesc. Merit aplauzele.

M-am hotarat sa-mi iau un Mini Cooper si, dupa cum ati observat, mi-am pus reclama Google pe blog. In aproximativ 500 de ani o sa conduc o masinuta rosie.

Mi-am cumparat mai multe carti si le-am citit, si-acum asteapta plictisite sa le fac si cate-o scurta recenzie.

Incerc sa ma vindec de aplicatul CV-urilor pe ejobs. Reminiscenta de cand imi cautam un job. Nu mi-am gasit, de fapt m-am razgandit, e mai frumos sa lancezesti.

Am facut un rebranding bonsaiului, de azi inainte nu-l mai cheama Gigi, ci Eisenhower. Mi s-a parut mai potrivit.

A, si sa nu uit. Gatesc, dragilor, gatesc. Variatiuni cu pui si orez. Si supa de legume. Iar cand o sa invat sa fac si ardei copti o sa primesc un inel de logodna.

Incredibil, dar adevarat

Azi am reusit in sfarsit! sa-mi echivalez doua examene la FJSC si, tot azi, (da, in aceeasi zi, aceeasi ora) mi-am inghetat si anul universitar. Multumesc din suflet familiei, prietenilor si colegilor pentru sustinerea morala, precum si planetei Mercur pentru energia pozitiva revarsata noaptea trecuta peste Etajul 6 sau peste locuintele secretarelor. Si nu in ultimul rand, as vrea sa-mi multumesc mie insumi, pentru calmitatea extraodinara de care am dat dovada in timpul acestui proces lung si anevoios. Multumesc, multumesc, multumesc. Multumesc.

Catan

In aceasta mini-sesiune de restante, pe langa dormit pana la 12 si navigat aiurea pe net, mi-am gasit si o alta ocupatie interesanta: ma joc Catan (Cavaleri si orase). Desi pierd de fiecare data, m-am indragostit de el. Da, eu care blamez de cate ori am ocazia actiunea de "a juca". Si pentru ca ieri am implinit 21 de ani si 4 luni, mi-l puteti face cadou. Nu e chiar foarte scump, se poate achizitiona si on-line.

Minciunile femeilor

Femeile mint. Și mint dintotdeauna. De la Penelopa lui Ulise, care desfăcea noaptea ce țesea ziua, la femeia modernă, care acuză dureri de cap, toate femeile mint. Cu un scop precis sau fără să știe chiar ele de ce. Femeile mint frumos, obraznic, nerușinat, involuntar sau intenționat, simplu sau complicat, cu sau fără ranchiună.
Uneori, minciunile femeilor sunt pur și simplu savuroase. Asta dacă le privești din afară, cu detașare, ca pe năzbâtiile adorabile ale unor copii. Însă, când minciunile trec de limita ghidușiilor, sunt amare, dezgustătoare și te jupoaie de viu.

Ludmila Ulițkaia crede că minciuna ”are trăsături de boală molipsitoare. De care se îmbolnăvesc imediat aproape toate persoanele de sex feminin”. În cartea Ulikțaiei s-au îmbolnăvit Irene, Nadia, Lialka, Anna Veniaminovna, Jenia și prostituatele rusoaice. Minciunile femeilor este o carte cu șase povești-minciună despre șase femei obișnuite. Nu vă așteptați ca autoarea să răspundă și la întrebarea : de ce mint femeile. Așa cum Ulițkaia avertizează de la început: cartea este un simplu studiu artistic al problemei minciunilor, ”fără nici o pretenție de a o rezolva în întregime, ba nici măcar parțial”.

Sfatul criticului de la Humanitas: Cea mai teribilă poveste este ultima, a Jeniei, în care minciuna e mult mai bine ascunsă decât în celelalte. Sau poate atât de la vedere, că n-o bagi de seamă. Dacă o descoperiți, e clar că știți câte ceva despre ”arta de a trăi”.

Sfatul meu: cititi această carte. E o lectură ușoară, relaxantă, scrisă simplu și totodată cu dichis. De aceeași autoare recomand nuvela Soniecika și romanul Înmormântare veselă.

Scoala Nationala de Jurnalism. Ce am invatat eu:

- ca pentru a ajunge sus si a ramane acolo, trebuie sa incepem de jos si sa nu ne asteptam din prima la mari recompense.
- ca noi, mucosii, nu trebuie sa ne dam cu parerea despre subiectele mari. Mai intai sa scriem despre punga de plastic.
- ca meseria de jurnalist e ca oricare alta meserie si trebuie sa respecti politica institutiei.
- ca intotdeauna va exista presa de calitate.
- ca Dan Diaconescu e un baiat destept, care stie sa faca bani pe spinarea prostilor, stie sa manipuleze publicul, si nu se sfieste sa recunoasca aceste doua lucruri.
- ca intotdeauna se afla ceva naspa in spatele scenei si, cum ne-a demonstrat Lucian Mandruta, in spatele oricarui "mare" jurnalist (vezi textul lui Alex).

Rasarit de soare in Costinesti

La orele 5-5.30 ale diminetii, cei care si-au parasit patul cald sa vada rasaritul au avut parte de urmatoarea priveliste:

Iarna vrajbei mele

Ethan Hawley este vanzator in fosta sa pravalie. Are o sotie si doi copii care se plang neincetat de lipsa banilor. Ii lipseste un capital pe care sa-l investeasca. Eu sunt student in ultimul an si ma plang de chirie, intretinere si lipsa banilor pentru un master in strainatate. Imi lipsesc un an, doi de experienta, engleza avansat si permisul de conducere. Ce am in comun cu Ethan? Jobmarurile (cosmaruri cu joburi), eu ma vad impartind pliante la Universitate, iar Ethan se vede pentru totdeauna vanzator in pravalia care odata fusese a sa. Ethan se gandeste serios ca ar putea sa jefuiasca o banca, iar eu ma gandesc ca as putea devin pitzipoanca (adica sa-mi gasesc un finantator, se poarta). La el, pana la urma, portita se deschide, prin doua usi chiar: prietenul sau, betivul Danny ii "daruieste" singurul teren din oras pe care se poate construi un aeroport, iar proprietarul pravaliei Marullo pleaca in Italia si ii lasa lui magazinul. Eu vad portita, o stiu, dar a dracu de usa daca vrea ea sa se deschida.

Pana sa ma hotarasc eu s-o fortez sa se deschida, mai plec o saptamana la mare. Tot cu ANT-ul.

Se poarta lenevitul

Am o lene incredibila sa fac orice. Inclusiv sa stau degeaba. Totusi, dupa un aproape plin pahar de Timisoreana, mi-am reunit fortele special pentru fanii blogului meu - pe care ii salut pe aceasta cale.

Sunt acasa in Motru de fix douj' de zile. M-am ingrasat ingrozitor (a se citi vreo cinci sute de grame), ca deh, mananc mai mult de trei mese pe zi si am fix doujsiceva de zile de abstinenta sportiva. O dimineata obisnuita incepe pe la ora 11.30. As dormi mai mult bineinteles - nu va indoiti ca n-as avea asemenea capacitate - daca soarele n-ar rasari de la Rasarit si nu ar bate la mine in terasa si nu s-ar face o caldura in camera de 40 de grade, ori daca mult iubita mea sora sau mult iubita dadaca a lu' sor'mea, ori mult iubita mea mama, ori un alt mult iubit alt membru al clanului n-ar deschide usa cu putere. Zgmomotul asta dureros de pat lovit de usa, e desteptatorul meu in fiecare dimineata. Si nu lipseste nici traditionala: tu nu te mai trezesti astazi?

Dupa ce reusesc sa ma trezesc de-a binelea si sa ma ridic din pat, ma duc la baie sa ma spal impreuna cu sora-mea pe dinti. Copil din ziua de azi, ce vreti, ii place sa se spele impreuna cu mine pe dinti. De obicei, imi periez dintii doar 2, cand sunt in toane bune 3 minute; de cand sunt acasa ii periez cel putin 5 minute si corect, sa fiu si eu un bun exemplu pentru sora-mea. Daca reusesc sa-mi dau si cu apa pe fata dupa ce ma spal pe dinti, ma duc repede sa-mi fac un 3 in 1. Daca nu, ma mai tolanesc un pic pe canapeauna din sufragerie si ma uit la Spioanele.

Stau pe canapea pana cand gradul de foame e mai mare ca ala de lene. Atunci ma ridic si ma-ndrept spre frigider. Ma inunda un val de bucurie in tot corpul cand vad trei feluri de mancare gatita.

Dupa masa, ma mai odihnesc nitel. Eventual, in timpul asta ma uit si la desenele mele preferate, Copiii de la 402. Sunt ultimele mele momente de liniste. Urmeaza cosmarul, sa o conving pe sora-mea sa-si faca temele pe vacanta. Pentru ca in majoritatea cazurilor nu vrea, trebuie sa o oblig. Copilul obligat sa faca teme e un copil tafnos si razbunator. El face propozitii de genul: porcul e imbelsugat, ursul e imbujorat, pagina e alba. Mi-e ciuda, eu cand aveam 7 ani nu stiam sa fac mishto in halul asta de cei mari. Daca scrie cel putin trei exercitii la mate si trei la romana o las pe afara, daca nu, ma trage putin de par si iese singura afara. Cand ma enervez, iau cheia de la usa si o ascund. Incerc sa fiu mai calma, pentru ca de doua ori am uitat unde am ascuns cheia.

Pe la 5-6 mananc iar si bag si un somnic de infrumusetare. Pe la jumatatea visului, ma suna Laura si ma trezeste sa ies in oras. De obicei e nervoasa ca se cearta cu sora-sa. Si cand e nervoasa si cand nu e, Laura vorbeste mult. Uneori o ascult, alteori nu.

Sunt seri in care ni se alatura si gasca. Azi a fost prima seara in care am baut si eu bere cu ei. Am baut in cinstea minerului, ce vreti? Mentionez ca am fost cuminte si nu am distrus nimic.

Sunt totusi zile in care sunt activa. Ies sa cumpar paine sau merg la masaj. La tenis? Nu, nu merg. E cald, e soare si n-are pofta chef.

Romania noastra

Vorbeam aseara cu niste prieteni de socul pe care il ai atunci cand, dupa 10 zile petrecute in alta tara, te intorci in Bucuresti. Plaja curata, apa limpede, servire impecabila, oameni civilizati, toate raman o amintire dureroasa. De ce dureroasa? Pentru ca te gandesti, de ce la ei se poate si la noi nu? De ce trebuie sa suportam mizeria, gropile, cainii vagabonzi, cocalarii care se scobesc in fund pe strada si chelnerii care-ti trantesc farfuria in scarba pe masa?

Recenzii

Am inceput colaborarea cu DOL. Prima recenzie este despre Rusia lui Putin. O gasiti aici.

I need help

Monstruletul din interiorul meu a iesit la lumina. Si face ravagii.

Poze

Mai jos sunt cele trei poze pe care le-am pus in expozitie. Nu sunt prea reusite, stiu, dar avand in vedere anti-talentul meu si camera foto, sunt ok.

Open-mind

- Cum a fost in Belgia?
- Foarte gay.

Desi tema exchangeului era fotografia, m-am trezit minoritara in mijlocul unei comunitati de lesbi si gay. Ni se spusese, intr-adevar, ca o parte din organizatorii din Belgia sunt gay, dar nu credeam ca o parte asta inseamna aproximativ 80%. Faza cu fotografia era doar de fatada pentru o intalnire intre persoane gay, intalnire care nu fusese aprobata de UE doar pentru LGBT. Asa ca au bagat si 10 persoane straight, printre care grupul din Romania, 5 fete austriece de pension si un fotograf elvetian. Ne-am adaptat repede, zic eu, si ne-am imprietenit cu grupul polonez cu care am baut pana dimineata intr-un pub pentru gay.

Am ramas surprinsa de punctualitatea austriecelor. La 8.00 erau gata pentru micul dejun, pe cand restul ajungeau la masa pe la si 25. La fel, m-a surprins, in mod neplacut, frigul din Belgia. De acum inainte o sa verific vremea inainte sa-mi umplu bagajul cu tricouri si fuste scurte.
Ziua intreaga aveam activitati, joculete, workshopuri. Am invatat putin Lightroom, Photoshop si cateva tips-uri pentru fotografie. Nu credeam ca e asa obositor sa te joci toata ziua.
Duminica am avut o expozitie cu fotografiile noastre facute in timpul seminarului.

Doua zile le-am petrecut cu doua cupluri de lesbiene. Cuplul cu care stateam ziua era casatorit de 6 ani si aveau o fetita de 3 ani, Yanna, o scumpa si jumatate. Celalalt cuplu de lesbi era casatorit de 2 ani iar pe viitor isi doreau si ele o fetita. Am vizitat impreuna cu ele Bruxellul si am facut o plimbare la Marea Nordului. S-au purtat foarte dragut cu noi, nu s-au manifestat in niciun fel, ne-au raspuns la toate curiozitatile legate de comunitatea gay si ne-au indopat cu super mancare si dulciuri.

M-am indragostit de casele de poveste din Ghent, de berea cu cirese si de dulciurile belgiene. Am ascultat povesti de dragoste gay, am vorbit despre toleranta si despre acceptare, despre alte mentalitati si despre open-mind. A fost o experienta interesanta, nu stiu daca as mai vrea s-o repet, dar am avut multe de invatat din ea.

Spre Ghent

Maine plec iar. Incerc sa nu-mi mai fie frica, de avion, de zbor, de ganduri triste.

O sa trimit salutari si poze.

No tomorrow...

Toate amintirile din copilaria mea sunt legate de tine. Cum poti sa nu mai fi?

Poze din Vama Veche

Jurnalism la mare

Sunt la Costinesti. Pe langa soare, plaja si balaceala, lucrez cu echipa de la FJSC pentru Scoala de Vara organizata de ANT (nu pentru Radio Vacanta Costinesti cum ma laudasem initial). Ce am facut gasiti aici.

Femeile...

Eu in pat, facand nimic, el la calculator scriind de zor la disertatie.
- Iubitu' mi-aduci si mie suc rece?
Se ridica de la calculator, se duce la bucatarie, revine cu sucul.
- A, nu-mi place asta. Capy nu mai e?
- Ba da...
Pleaca iar in bucatarie. Revine in camera cu sticla de Capy.
- Pai si pahar nu-mi adusasi?
- Ah...
Mi-aduce un pahar.
- Merci. Te iubesc. Mi-aduci si-o nectarina?

Fara bani

Cat sa coste 28 de rosii?

Nuit Bleue - Fete de la Musique Francophone

Maine seara, in patru cluburi din Bucuresti (Fratelli, Fabrica, Session si Posh) va avea loc Noaptea Albastra, o sarbatoarea a muzicii franceze in Romania. Fiecare club va gazdui recitalurile a trei artisti (formatii) francezi si romani. Accesul in cluburi incepe la ora 22.00, iar intrarea este libera. Sa nu uitati aparatele foto acasa, cea mai originala fotografie va premiata cu o calatorie pentru doua persoane la Paris. Mai multe detalii gasiti aici.
Daca va hotarati sa veniti, eu va astept in Posh, unde sunt voluntar.

Biblioteca fara fir

Fundatia cultura Noi Citim are un nou proiect pentru pasionatii de lectura, Biblioteca fara fir (BFF). Acesta este un program prin care cititorii pot sa imprumute carti gratis. Nu este nevoie de permis, ci doar de un simplu formular de inscriere pe care il gasiti pe site. Tot pe site, iti alegi cartile pe care vrei sa le citesti (maxim trei la numar), trimiti comanda, iar apoi te duci la sediu sa le iei. Cel mai fain lucru e ca le poti imprumuta pentru 30 de zile.
De asemenea, cei talentati in ale scrisului pot contribui la scrierea unui roman. La fiecare doua saptamani, este postat un nou capitol pe blog. La sfarsit, cartea va fi publicata.

La radio, o sa ajung la radio...

Incepand de marti sau miercuri, timp de doua saptamani voi fi la mare, in Tabara de Jurnalism. Nu ezitati sa ascultati Radio Costinesti.

Sex in pat cu parintii

"Sex in pat cu parintii" este o campanie initiata de ANOSR (Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania) si are ca scop sensibilizarea autoritatilor pentru demararea proiectelor de construire a caselor pentru tineri. Stirea intreaga o gasisti aici.

Uite nenea Oprescu proiect pentru mandat. Lasa prostiile alea cu lebede. Daca-mi rezolvi ecuatia (Student + 300 E)xCUM=CAMERA,CASA,GARSONIERA, promit sa te votez si eu pentru urmatorul mandat.

Oprescu opereaza Bucurestiul

Punem pariu ca o sa uite un tifon inauntru?

(non)dispozitie

"Deocamdata insa n-are sens sa ma sinucid. Tot mai sper intr-o schimbare".

Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit

Asteptand seriozitatea

De la un timp, incepi sa ai alte asteptari si sa gandesti diferit. Constientizezi, cu parere de rau, ca vremurile in care te tineau parintii in puf au cam trecut. Ai stat destul pe capul lor si a venit randul tau sa gandesti pentru tine, in termeni de griji, bani si responsabilitati. In ultimele zile, m-am hotarat sa devin un om (mai) serios .

Alexandra zicea, pe un blog mai vechi, ca seriozitatea vine dupa 21 de ani. Ma incred in spunsele ei, asa ca maine o sa stau si-o sa astept sa vina. Si o s-o mai ajut si eu putin. Ma duc la un interviu pentru job. E primul meu interviu pentru job. Am ceva emotii, dar ma gandesc ca mai greu ca examenul la Ioneasca nu are cum sa fie. O sa postez mare aici daca-l iau, daca nu, asta e, in viata poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri.

Marx l-a plagiat pe Balcescu

Marx si Balcescu, un textulet de-al lui Gheorghe Zane, trece in fruntea clasamentului la categoria ce tampenii ne mai dau profii de citit. Discursul argumentativ al lui Zane e cat se poate de logic. Dupa ce face un scurt rezumat al capitolul 1 din Capitalul lui Marx, Zane trece la lucruri mai seriose, si anume, o trecere in revista a izvoarelor din care s-a inspirat Marx. Merita amintit un singur autor, Regnault. Acest Regnault, intr-o analiza a vietii agrare din Europa, zice Zane, s-a inspirat la greu din Balcescu. Regnault l-a parafrazat in cartea sa pe Balcescu, pe alocuri chiar fara sa-l citeze. Marx, la randul lui, l-a parafrazat pe Regnault, cu sau fara intentie (aici Zane e putin incurcat si zice ca nu stie) sa-l copieze pe al nostru Balcescu. Care Balcescu, este primul autor roman, dar si din literatura care foloseste conceputul de "lupta de clasa". Auzisi bai Marx, auzisi tu Engels, B a l c e s c u. Concluzia lui Zane e simpla si transanta: prin intermediul lui Regnault, Marx l-a plagiat pe Balcescu. Multe aplauze pentru Zane. Sau pentru Balcescu. Sau pentru mine care nu-l inteleg nici pe Marx si nici pe Balcescu.

Animale de companie

Mi-am luat animalut. E o ea. O cheama Pitzi si e o hamsterita. O am de doua zile. E alba cu doua pete gri pe spate. Petele gri nu-mi prea plac. Astept sa mai creasca si o sa le vopsesc in roz. Am primit-o de la un prieten de-al prietenului meu si am promis ca o sa am mare grija de ea. Planuiam sa o tin eu cam o luna si apoi sa i-o duc lu' sister sa se joace cu ea. Dar e asa micuta si fragila incat m-am razgandit.

Pitzi e al treilea meu animalut de companie (exceptand barbatii bineinteles). Am mai avut un iepuras si un puisor de gaina. Ambele animalute au sfarsit tragic :D.

Primul, iepurasul, mi l-a dat o vecina. Ii nascuse iepuroaica de la tara si a zis sa-mi faca o bucurie. I-am pun numele Nanito, dupa un tip dintr-o telenovela, de care eram p-atunci foarte indragostita. Cat a fost mic, a fost super. Era curat, jucaus si nu putea deloc in casa. Cand a crescut, lucrurile s-au schimbat. Nu mai statea sa-i pun fundite la gat, nici sa-i piepten, nici nimic. Zgaria si facea caca mult si puturos. Atunci mama a zis ca nu se mai poate, il ducem la tara. La tara nu aveam cusca. L-am lasat la bunica in camera. Bunicul mi-a promis ca o sa-i faca el o cusca. Dupa vreo luna, doua, cand am fost la tara, nu l-am mai gasit pe Nanito. Mi-au zis ca a fugit la fratii sai din padure. Eram mica si i-am crezut. Acum ma gandesc ca au mancat o friptura buna.

Tot mancare banuiesc ca a ajuns si Puiu', un puisor de gaina. L-am luat de la tara. O gaina nebuna clocise un singur ou si apoi isi abandonase puiul. Celelalte gaini nu au vrut sa-l primeasca sub apripa lor, asa ca l-am laut eu sub a mea. Il tineam intr-o botosel pe noptiera. Era foarte cuminte. Se urca pe umarul meu si statea acolo ore intregi. Il scoteam cu mine la joaca. Marea placere a vietii lui era sa manance tantari. La fostul meu bloc din Motru nu era astupata o gura de subsuol. Il duceam acolo sa manance.
Dar tot ce e mic, creste. Si se facuse ditamai cocosul, iar mama iar a inceput cu Hai sa-l ducem la tara. L-am dus pana la urma, ce puteam sa fac? La tara a trebuit sa duc negocieri crunte cu bunica. Nu vroia in ruptul capului sa-l tina in casa. I-am zis, mamaie, asta-i cocos de oras, cum sa-l tii in batatura, se murdareste. Pana la urma am convins-o sa-l tina in bucataria de vara. Nu i-a placut deloc lu' Puiu' la tara. A avut ceva probleme de adaptare. Destul de grave. Bunica mi-a zis ca intr-o noapte a venit vulpea si l-a mancat. Il uitase afara cu ceilalti.

Desi nu am de gand sa-o duc la tara, ma bucur ca Pitzi nu e comestibila. O sa am grija de ea, promit.

Hai la vot

Cinci motive pentru care trebuie sa mergi duminica la vot:

1. Pentru ca traim intr-o democratie. Potrivit definitiei celei mai limitate a termenului, democratia este puterea poporului. Poporul nu poate sa isi exercite insa aceasta putere in mod direct. Astfel, el trebuie sa isi aleaga reprezentanti. Votul inseamana asadar un transfer de putere de la tine, domnule cetatean, la o persoana, pe care tu insuti o alegi sa iti reprezinte interesele. Daca nu mergi la vot si nu votezi, transferul de putere nu se mai realizeaza, iar tu practic iti pierzi aceea putere initiala. Iar daca tot nu folosesti aceasta putere, la ce bun sa o mai ai? Daca tu, ca detinator a unei puteri, o lasi sa putrezeasca, la ce bun sa mai traim intr-o democratie?.

2. Pentru ca ai responsabilitate sociala. Votul inseamna, printre altele, o datorie. Ai datoria civica sa votezi. Votul tau nu te priveste numai pe tine, ci si pe altii. Pe cei din jurul tau, pe copiii tai. Ei nu au drept de vot. Tu raspunzi pentru ei. Voteaza pentru ei. Pentru a le fi mai bine.

3. Pentru ca din mai multe variante rele, o alegi pe cea mai putin rea. Nu vrei sa votezi pentru ca nu ai pe cine. Dupa parerea ta, toti sunt niste incompetenti. Iti respect aceasta parere, dar in loc sa nu votezi si sa iasa incompetentul incompetentilor primar, mai bine du-te si voteaza-l pe cel mai putin incompetent. Da, vei zice ca incompetenta nu are grad de comparatie, dar din raul cel mai mare trebuie sa-l alegi pe cel mai mic.

4. Pentru a respecta stereotipurile. Potrivit traditiei, in ziua votului tatal isi ia familia, cu catel si cu purcel si merge la vot. Merge, pune stampila, iar dupa ramane cu familia la plimbare, la prajitura. Ia-ti si tu prietenii si mergeti impreuna la vot. Iar dupa - nu-ti recomand prajituri, ci multa bere rece.

5. Pentru ca votul e secret. Si pentru ca te roade intrebarea, tu, amice, cu cine votezi?.

Eu nu am viza de flotant, asa ca nu voi putea sa votez in Bucuresti. Desi as fi vrut. Contrar opiniilor multora, as fi avut cu cine. Chiar as fi stat sa ma decid. O sa merg insa acasa, in Motru, si o sa votez. Am votat de fiecare data si nu o sa incalc traditia acum. Imi place sa votez. Ma face sa ma simt cetatean.

Hai la vot este o campanie comuna, a bloggerilor si a politicienilor, initiata de Adrian Cristea. De campanie am aflat de la Horea si mi s-a parut un lucru foarte bun. Aveam nevoie de o astfel de campanie. Pacat ca ideea a venit abia acum pe sfarsitul campaniei, cand mai sunt doar cateva zile pana la vot.

Cum sa NU inveti pentru un examen

11.30 Te trezesti tarziu.
11.35 Iti verifici mailurile si iti bei cafeaua. Citesti cateva bloguri si presa.
12.50 Te gandesti la ce sa inveti mai intai. Ai planuri mari azi. O sa inveti si pentru examenul de vineri.
13.00 Te gandesti daca sa inveti acasa sau la biblioteca. Stai de vorba cu colega de apartament intre timp.
14.10 Dupa inca o ora, te hotarasti ca acasa o sa pierzi timpul si vrei sa pleci la biblioteca. Observi ca e duminica si biblioteca deja s-a inchis. Te resemnezi ca o sa inveti acasa.
14.30 Iti faci curaj sa faci curat pe birou.
14.45 Faci curat pe birou.
15.00 Cauti cursuri.
15.30 Iti suni o prietena si o intrebi daca nu cumva sunt la ea. Stati la o barfa mica la tel.
16.40 Intr-un final constati ca nu ai cursuri. Te invarti prin casa in cautarea unei solutii.
17.15 Ti se face foame. Deschizi frigiderul, nimic de mancare. Te duci la chioscul din spatele blocului sa iei ceva de mancare. Observi ca nu mai ai bani cash. Te duci la bancomat. Te duci din nou la magazin.
18.00 Iti faci de mancare. Mananci.
19.00 Ai mancat prea mult. Ti se face rau si te pui sa stai putin in pat. Adormi.
21.20 Te trezesti. Injuri ca ai adormit. Incerci sa te dezmeticesti.
21.40 Intri pe mess si gasesti un coleg binevoitor care-ti trimite niste cursuri in format electronic.
22.00 Iti faci curaj sa te apuci de invatat.
22.30 Te apuci in sfarsit.
23.00 Constati ca nu pricepi nimic.
23.05 Iti bagi picioarele si te pui sa te uiti la un film.

Men need stupid girls

Nimic nu-i face pe barbati mai fericiti decat o femeie care sa fie mereu acolo pentru ei. Cand au ei timp si chef. O femeie care sa-i inteleaga. O femeie care sa le faca mancare si la patru noaptea. Si mancarea lor preferata mai ales. O femeie care se duce la cumparaturi in locul lor. O femeie care le spala hainele, le calca si eventual ii si imbraca. O femeie care sa-si faca de lucru cand ei se joaca la calculator. O femeie care sa stie sa taca si sa nu-i cicaleasca. O femeie care sa nu ceara sa fie scoasa in oras. O femeie care sa-i considere geniali. O femeie care sa-i iubeasca. Si eventual care sa n-aduca niciodata vorba de casatorie - copii.

mUE Universitatea Bucuresti

M-am trezit cu fata la cearsaf in dimineata asta. Am o pofta incredibila sa ma revolt si sa injur. Desi am aflat vestea de acum doua zile, nu am avut timp sa rabufnesc. Cum am mai zis, dimineata asta e absolut potrivita.

La Stiinte Politice, in primii doi ani de studiu, avem doar cursuri obligatorii. In afara de limba engleza, care este un curs de labareala mai mult, nu avem posibilitatea alegerii niciunui alt optional. Lucrurile stateau diferit in anul 3, cand studentul putea alege, din aproximativ 30 de cursuri, 5 cursuri care i se pareau lui interesante si dorea sa le studieze. Era un lucru foarte dragut, avand in vedere ca la aceasta facultate nu exista specializari. Astfel, studentul care dorea sa faca mai departe diplomatie isi alegea cursurile care erau legate de Relatii internationale si Teoria Relatiilor Internationale. Cel care dorea sa se axeze pe comunicare politica isi alegea cursurile de markentig politic si asa mai departe. Cum am mai spus era un sistem fain. Eram entuziasmata si ma gandisem deja ce cursuri o sa urmez la anul. Dar ce s-a gandit Consiliul Facultatii zilele trecute? Nu avem suficienti bani (desi au marit din nou taxa scolara!), de ce sa platim noi 30 de profesori cand putem plati doar 5? Da-i dracu pe studenti, studentul este mic si nesemnificativ si n-are ce sa faca. Lasa faptul ca ne credem cea mai occidentala facultate din Romania. Oricum noi suntem cei mai tari. (Vezi Barbu, Preda, Avramescu) Asa ca ne-au bagat, cu de la ei putere de alegere, 10 cursuri obligatorii pentru anul viitor. Cate unul din fiecare domeniu, ba un relatii internationale, ba o comunicare politica, un drept consitutional, un melting pot de fapt.
Drag Consiliu al FSP, asa cum zicea si o colega de-a mea, studentii dumneavoasta va invita sa va duceti la dracu!

Acelasi rahat cu specializarea e si la FJSC. Desi am fost informati ca vom face trunchi comun de studii doar in primele trei semestre, au trecut deja patru semestre si tot nu suntem "specializati". Primele doua semestre, de introduceri, in pr, presa scrisa, publicitate, au fost suficiente pentru ca cei mai multi sa isi exprime afinitatile. Dar nu, eu vreau sa fac mai departe presa scrisa si sunt obligata sa citesc in continuare cinspe carti de pr. Altii lucreaza deja in pr si vor sa faca pr mai departe, dar trebuie sa scrie in fiecare saptamana articole pentru Genurile Presei Scrise.

De birocratie nici nu mai vorbesc. Vreau sa-mi echivalez si eu un amarat de examen. Pentru echivalare, trebuie sa platesti o taxa la facultatea de Drept, trebuie sa duci la facultatea de unde vrei sa-ti echivalezi o cerere ca vrei si tu foaia matricola, impreuna cu chitanta ca ai platit taxa si o cerere de echivalare semnata de profesorul de la cealalta facultate. Complicat, dar nu destul. Idee e ca profesorul al carui examen vreau sa-mi echivalez nu vrea sa imi semneze cererea pana cand nu ii duc foaia matricola. Foaie matricola pe care nu pot sa o scot fara semnatura lui. Frumos, nu?

Faptul ca traim in Romania, chiar ne ocupa tot timpul. Si ma gandesc cu amar, cu ce-am gresit, eu ca embrion, ca m-am nascut roman? De ce nu m-am nascut si eu francez, britanic, suedez?

13-14 mai

Cu intarziere de cateva zile, dar...
sa nu uiti autocarele carora le suntem datori :) :-*

Asociatia PLM

Buna dimineata. Doresc sa anunt infiintarea unei noi oraganizatii. Se numeste PLM, in traducere, PRO-LINSAT-MAIDANEZI.

Principalele obiective ale organizatiei pe care o prezidez sunt:
a) colectarea cainilor maidanezi din jurul Casei Presei carora le vom oferi o moarte unica prin schingiure.
b) colectarea cainilor maidanezi de prin alte zone ale Bucurestiului care vor avea parte de o moarte prin ~injectia letala.
c) colectarea cainilor de pe langa blocuri, carora locatari le mai dau de mancare si sunt pasnici. Ei vor avea din partea noastra adaposturi si hrana pe o perioada de 6 luni. Dupa 6 luni, daca nu ii va revendica/adopta nimeni, ii vom castra, le vom scoate dintii (bineinteles sub anestezie) si le vom da drumul inapoi pe strada. Am ales acesata solutie, de a le da inapoi drumul pe strada, (doar in conditiile sus-mentionate), pentru ca Bucurestiul si-a capatat de-a lungul timpului, renumele de Oras al Cainilor si nu dorim sa stirbim acest prestigiu dobandit si pe plan international (vezi episodul maidanez-japonez).

De asemnea, dorim sa precizam ca, hoiturile rezultate din categoria a) si b) vor fi distribuite (contra-cost) lantului de restaurante KFC si McDonalds.

Motivele care m-au determinat sa infiintez aceasta asociatie au fost urmatoarele:
- ieri in jurul ore 17.35 am iesit din Casa Presei. Am scanat zona. Nici urma de caine.
- am purces spre casa. Am mers linistita o bucata de drum, dupa care un caine de-al primariei a sarit la mine. Din fericire, ne despartea un gard. Din pacate, latratul lui a starnit o haita de 6 caini care a inceput sa latre si sa se indrepte spre mine. Scanez zona. Nici urma de om. Ma uit la picioare: eram incaltata in tenesi. Perfect, imi zic, si am zbughit-o la fuga. Dupa un cros cu o turma de caini fugarindu-ma, m-am oprit brusc. In fata mea se aflau alti 4 caini. Cei din spate, m-au ajuns si ei. Le-am aruncat pachetul meu cu mancare. Nu s-au atins de el. A fost un moment foarte dragut. Nici urma de om si 10 caini pregatiti sa ma sfasie. Cum stateam eu impietrita intre ei, a trecut o curva cu o masina. I-am facut semne disperate sa opreasca sa ma scoata dintre caini. Curva e curva, a trecut mai departe. Mai tip o data. Nimeni. Dupa inca 2 minute, la 50 de metri zaresc un om. Strig la el sa vina sa ma ajute. Omul nu pricepe exact, dar se indreapta spre mine. Ma scoate dintre caini.
- ii multumesc si incep sa plang.

Asadar, daca ati avut parte de experente de genul, sunteti omul ideal pentru PLM. Astept sa imi dai mail sau comment si o sa va trimit o foaie de adeziune.
Va multumesc,
Modoran Loredana

Si pixurile unde sunt?

Ma bucuram ca incepe campania electorala. Credeam ca o sa primesc, ca la alegerile europarlamentare, munti de pixuri. Am scris un semestru intreg cu pixurile de la PSD. Acum, dezamagire mare. Pe candidatii nostri ii doare fix in pix, au schimbat strategia de campanie si se intrec in sloganuri concepute special de/pentru tembeli.

Prinde-ma, aprinde-ma cu Cristian Boureanu
Barbatul fatal din PD-L, Cristian Boureanu, candidat la Consiliul Judetean Arges, vrea sa ne aprindem pentru el. Adica sa ne aprindem tigara cu chibriturile daruite de el. Pe cutiile de chibrituri, Boureanu, zambitor, ne indeamana sa aprindem schimbarea. Eu sunt multumita de tigarile pe care le fumez, asa ca n-am de gand sa schimb nimic.
Un alt canditat pedelist, de data asta la primaria sectorului 1, Razvan Murgeanu, si-a facut si el un slogan electoral pentru brichete: “Nu arde gazul, voteaza, Murgeanu Conteaza”. Concluzia mea este clara: in stafful de campanie al PD-L sunt prea multi fumatori, iar tutunul dauneaza grav sanatatii mentale.

Incearca si cu o femeie!
Femeile-candidat nu s-au lasat nici ele mai prejos. Si ca toate femeile care se respecta, au vrut sa ne socheze. Codrutei Arvinte, de la PRM, i-a iesit cel mai bine. Ea ne invita s-o incercam. Indiferent ce sex sau varsta 18 plus avem. Ea ne respecta dorintele: daca nu vrem, nu vrem si gata, nu ne da cu bata in cap ca Anca Barbu, candidat la primaria Pitesti. Pe afisele ei electorale, Anca apare cu o bata de bassball in mana, gata sa loveasca. Ma incearca un sentiment de mila pentru sotul ei, mai ca-mi vine sa sun la aia cu violenta domestica.

In pielea goala pentru o cauza nobila
Daca totusi nu vrei sa incerci cu femei si te multumesc si barbatii, poti alege solutia liberala. Cinci fete si cinci baieti s-au dezbracat pentru penelistul Cristian Banu. Trei blonde si doua brunete vor sa ne impartaseasca adevarul gol-golut al Candidatului PNL la sectorul 5. Baietii sunt si ei alaturi de Banul lui Cristi, desi, daca te uiti la fetele lor, ai impresia ca domnul Cristian a fost zgaricit cu onorariul.

Cu familia pe strada
In opozitie cu sloganurile pro-fumat, pro-sex si pro-violenta, Gheorghe Falca din Arad mizeaza pe o imagine de familist. El isi scoate sotia, fost manechin, la inaintare in campania electorala, precum si pe fetita lui de numai un an. Fotografiile celor trei apar pe carti postale care au trecut la destinatar “familia aradului”, iar la adresa “strada 1 iunie” cu referire la ziua alegerilor locale.

Nauciti astfel de tembelitatea sloganelor electorale, nu-i de mirare ca unii cetateni habar nu au pe cine sa voteze. Iar daca nici pixuri cu care sa noteze numele candidatilor nu le dau, atunci imi pare evident ca e o campanie slaba.

Un geaman e ocupat iar celalalt e plictisit. In caz ca se intreaba cineva de ce nu mai postez pe-aici.

Atentie! Acest post este pentru neinitiati.

Care este diferenta dintre un eseu si un referat?
Eseul este produsul gandirii tale in 5-7 pagini.
Referatul este produsul gandirii altora in 5-7 pagini.

Care este asemanarea dintre un eseu si un referat?
Redactarea "produsului gandirii" (tale sau a altora) este un proces anevoios si complicat, iar proful care a dat tema este, in noaptea de dinaintea deadlineului, un om (foarte) injurat.

Orgasmul se muta pe messenger

Pe langa apa, mancare si sex, nu mai putem trai fara messenger. Nu ne mai facem timp de plimbari, iesiri si discutii la cafea. E mult mai comod si usor sa comunicam pe mess. Afaceri, flirturi, study grupuri - intreaga noastra viata sociala s-a mutat pe mess. Messul leaga prietenii, casatarii. Oameni care nu s-au vazut nicioada, dar au vorbit pe messenger, ajung sa se casatoreasca.
Futurologul Ian Pearson, a prezis la Gala Cotidianul ca, in curand, orgasmul se va muta pe messenger. Ma inspaimanta prezicerea lui Ian. Nu vreau sa ajungem niste robotei workholici, fara timp si chef de iesiri. Nu vreau ca o seara cu fetele sa se tranforme intr-o banala conferinta pe mess. Nu vreau ca un emoticon sa ia locul unui minunat buchet de lalele. Ar fi pacat si trist daca s-ar intampla asa. Am fi niste oameni lasi invinsi de-un calculator.

Ping-pong

Un pitic imi da cu un ciocan in cap.

Pastile

Un grup de cercetatori din SUA a descoperit ca zaharul distruge viata sexuala. Excesul de zahar influenteaza negativ gena responsabila de hormonii sexuali. Fac diabet saracii, sau ce? (sursa aici)

Daca tot va plictisiti asa ingrozitor si nu mai aveti ce studia, dragi cercetatori, vreau si eu sa-mi inventati una bucata pastila-concentrat cu mancare. Sa iau cate o pastila odata la 6-8 h sau cand mi-e foame si sa-mi asigure necesarul zilnic de hrana, vitamine, calciu & stuff. Puteti castiga o gramada de bani, le puteti face chiar pe sortimente. Pentru cele ca mine, pastilele sa le ingrase cateva kg, pentru femeile plinute sa le ajute sa slabeasca, pentru barbati sa le creasca muschii sau ce-si mai doresc dansii. In mod analog, vreau si niste pastile pentru somn.


Cumpar ceva mancare gatita si somn. In rest sunt bine.

Poll

Oamenii sunt rai si individualisti? Sau oamenii sunt rai pentru ca sunt individualisti?

Eu cu cine votez?

De-o saptamana n-am mai scris aici. Am fost ocupata. Am dormit paispe ore pe zi, iar in restul timpului am fost stresata. Iar cand dorm si sunt stresata nu pot sa scriu pe blog. Cand dorm, pentru ca, se-ntelege, dorm si n-am capacitati para..nustiucum, iar cand sunt stresata, ca sunt stresata si spun tampenii (mai mari decat in majoritatea timpului). Dorm mult, pentru ca - spuneti si voi - e ceva in aer, care te face sa vrei sa dormi iar la 2 h dupa ce te-ai trezit. Si sunt stresata pentru ca pana pe 10 mai trebuie sa-mi aleg subiectul si profesorul de licenta, pentru la anul. Pana acum cateva zile, licenta era ceva indepartat-indepartat, si-acum e aproape-aproape si nu stiu ce sa fac. Pentru ca licenta nu implica doar o "simpla" lucrare, ci majore transformari. Master, job, rate la banca, copii, responsabilitati.

Viata e pustiu fara masina de spalat.

Aveti incredere in politia romana!

Nu stiu altii ce cred, dar eu credeam, pana azi, ca bancurile cu politisti sunt doar bancuri cu politisti - la fel cum bancurile cu blonde sunt doar bancuri cu blonde, ca deh, am fost si eu candva o blonda - si n-au nici cea mai mica legatura cu realitatea.

Intamplarea de azi pe scurt: o cersetoare m-a lovit in 32 pentru ca nu am vrut sa ii dau bani. Doi barbati au dat-o jos la urmatoarea statie. La capat de linie, respectiv la Unirii, doi politisiti erau in statie, iar unul dintre cei doi barbati din tramvai le-a zis ca "e o cersetoare cu un comportament agresiv pe ruta 32, injura, tipa si loveste si sa ia masuri". Eu ma aflam langa chioscul pentru abonamente. Numai bine, vine un alt tramvai din care coboara respectiva cersetoare. Profit de ocazie si le-o arat politistilor: "uitati-o, ea este". Unul dintre politisti (nr 1) pune rapid mana pe cersetoare, celalalt (nr 2) pe buletinul meu sa-mi ia datele.

Politistul nr 1 catre cersetoare: Zi, fa, cum te cheama?
Politistul nr 2 catre mine: Cum va numiti domnisoara?
Politistul nr 1 catre cersetoare: De unde esti, fa?
Politistul nr 2 catre mine: De unde sunteti, aveti un buletin?
Politistul nr 1 carte politistul nr 2: Si acum ce facem cu ea (cersetoarea)?
Politistul nr 2: O tinem, o fi fugit de undeva. (Politistul nr 1 se uita urat la politistul nr 2)
Politistul nr 2 imi inapoiaza buletinul si-mi spune: Multumim domnisoara, daca o sa avem nevoie de o declaratie, va contactam.
Eu imi iau buletinul si ma uit suspicios: Si...cum ma contactati?
Politistul nr 2 sta, se gandeste: Da, aveti dreptate, dati-mi numarul de telefon.
Ii dau numarul si plec. Imediat, politistul nr 1 ii da drumul cersetoarei. Cersetoarea se urca din nou in tramvai.

Unde gasesc si eu

1. Un instalator
2. Cursuri de dictie
3. Un cabinet de consiliere profesionala?

Treci peste. Leapsa.

De obicei nu prea agreez lepsele. Nu-mi place sa le citesc cand dau de ele prin blogosfera. Dar avand in vedere ca sunt internata de 5 zile intr-o camera cu gresie pe jos, carti sf in biblioteca si multe filme de groaza si ma plictisesc teribil am onorat si eu una. Imi aminteste de caietele cu amintiri din clasa a 7-a.
Am primit-o de la lovingvama.

1. Pune Winamp-ul pe shuffle.
2. Apasa forward pentru fiecare intrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei pentru raspuns, chiar dacă nu are sens. NU TRISA!
4. Scrie cu bold întrebarile si raspunsurile, apoi comenteaza modul in care raspunsul se potriveşte cu intrebarea.
5. Da-l mai departe la 5 persoane.

1. Cum te simti azi?
Love bites - Def Leppard. Making love to you - deci muuult mai bine.

2. Vei ajunge departe in viata?
Something so right -Annie Lennox. O sa-mi iau bucata de viata ce (cred ca)-mi apartine.

3. Cum te vad prietenii tai?
Strada Popa Nan - Pasarea Colibri. Nu, nu fac trotuarul :))

4. Te vei casatori vreodata?
State of paralysis - Evergrey - se pare ca nu :)) Iubitul imi tot zice c-o sa traim in concubinaj pana la adanci batraneti (adica pana la vreo 26 de ani cand o sa-l parasesc si-o sa ma marit cu altu')

5. Care e povestea vietii tale?
Where i end, you begin - Radiohead. WTF :-??

6. Cum era in liceu?
Erotemenaki - Anna Vissi. Nu pricep nimic, dar melodia e f vesela.

7. Cum poti avansa in viata?
The voice of enigma - Enigma. Femeile nu spun niciodata cum avanseaza in viata.

8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tai?
Jogashima age - Jean Pierre Rampal and Lily Laskineand Harp = piesa intrumentala. Nu am descoperit pana acum. Mai am de lucru.

9. Ce se preconizeaza pentru weekend?
Perdere l'amore - Massimo Ranieri - oracolul asta winampian e tare prost.

10.Ce cantec te descrie cel mai bine?
Piano concerto - Rachmanjnov - un instrumental de 11 minute. E clar. Am nevoie de-o perioada wild.

11. Cum iti merge in viata?
Il sultano di babilonia e la prostituta - Angelo Branduardi - foarte bine :)

12. Ce melodie iti va canta la inmormantare?
Rawin -nu stiu ce melodie, le am salvate sub forma de trackuri, e un fel de opereta. Eu speram sa fie o inmormantare vesela.

13. Cum te vede restul lumii?
Dream of you - Schiller and Heppner. Sunt irezistibila, nu ai cum sa nu ma placi.

14.Vei avea o viata fericita?
Uruguay - Natalia oreiro. Doar daca ma mut in Uruguay.

15. Ce cred prietenii cu adevarat despre tine?
Noaptea in oras - Rosu si negru - Ca-mi place sa petrec. (adevarul)

16. Sunt persoane care te doresc in secret?
Coboara puica coboara - Da sunt, da sunt! Melodia-mi propune sa plec cu un tip cu trenul.

17. Cum sa ma fericesc singura?
Crossing two rivers - Kamelot. Trebuie sa trec prin padurea de aur, apoi prin cea de argint, sa ma scald in raul cu miere, apoi in raul cu lapte. Si-o sa am parul blond, piercing de argint, buze dulci si pielea fina. Il intalnesc pe Fat-Frumos si punem de-o betie.

18. Ce ar trebui sa faci cu viata ta?
Muzica de noapte - BUG Mafia > "As vrea sa scriu bine, dar pixul o ia razna". - jurnalist?

Trimit leapsa la Puisorul cufurit (pentru ca lui ii plac lepsele) si la Yogi (pentru ca se plictiseste la fel de tare).

La multi ani, dragele mele

Azi ma pis* oficial pe toti cei care zic "a fi femeie e un lucru minunat". A fi femeie e nashpa. Mai mult de 90% din problemele existentiale ale vietii mele n-ar fi existat daca m-ar fi nascut mama baiat.

1.Femeia trebuie neaparat sa arate bine. Ca o prima etapa a emanciparii mele spre fata/femeie imi amintesc o fusta neagra si-o serbare de sfarsit de an. Eram tare mandra de fustita mea, cu toate ca era cam mare de mine si ca mama mi-o asortase "perfect" cu niste pantofi de lac de culoarea oului de ratza. Zambareatza - luasem premiul I, aveam parul impletit in doua codite si o coronita de trandafiri pe cap - m-am apropiat de grupul de baieti de la mine din clasa. Ma gandeam ca era un moment ideal sa socializez si sa fiu admirata. Dar unul din tampitii aia mici a inceput sa rada in gura mare: Uitati-va ba, ce picioare strambe are Modo!". Si toti ceilalti au inceput sa rada. Cerul s-a prabusit, fustita a fost aruncata in spatele unui dulap, iar eu n-am mai purtat fusta opt ani de zile. (ps: intre timp picioarele mi s-au indreptat, sunt chiar mishto acum, pe bune.)

2.Femeia e isterica. Pe la 13 ani a inceput calvarul, care o sa continue pana la vreo 45 de ani, luna de luna. Facand un calcul simplu: 5 zile x 12 luni= 60 zile pe an x sa zicem vreo 30 de ani =1800 de zile / impartit la 365 de zile cat are un an = 4,9 ani de chin. Da, pare imposibil - dar adevarat. Cinci ani de zile nu pot sa fac sex. La care adaugam dureri, pastile si sindromul premenstrual (cauzator de crize si isterie).

3.Femeia e curva. Nu-mi amintesc exact momentul cand mi s-a zis/ cand am auzit prima data ca sunt curva. Dar presupun ca pe la 15-16 ani si se leaga mult de nr. 1, cand ca o razbunare pentru "timpul pierdut", am inceput sa port fuste f scurte. In Motru, trebuie doar sa fii fata ca sa fii considerata curva, asa ca nu am fost prea suparata. Dimpotriva, ma distram deseori cu Andra, "Oare care din noi e considerata curva mai mare".

4. Femeia e materialista. Imi dau seama de valoarea de adevar a propozitiei de fiecare data cand merg cu tramvaiul. Dupa mai multe incidente, in care am fost imbrancita, lovita, injurata, pipaita in tramvai, imi doresc cu disperare o masina, un prieten cu masina, un prieten care sa-mi daruiasca o masina.

5. Femeia e proasta. Femeia e facuta din coasta lui Adam, deci e inferioara barbatului - ca sa nu mai lungim rationamentul- e proasta. Pe asta n-am auzit-o prea des, dar sunt sigura c-o s-o aud destul cand o sa-mi iau un job.

* din cauza durerii de masea am capatat un comportament agresiv si un vocabular vulgar.

povesti pentru "a scrie"

"Putea sa fie baby" , un text care mi-a reamintit de ce am vrut sa dau la FJSC.
Ce am gasit aici, e deja istorie :))

Votca-cola

Spre propria-mi dezamagire, in ultimul an m-am afundat doar in fragmentele de carti din bibliografie, sute de pagini dezordonate, greoaie, istovitoare; pagini citite stand la birou, cu ceasca de cafea la indemana. Imi era dor sa citesc ceva doar pentru mine, o carte pe care sa nu-mi mai vina s-o las din mana, dor sa citesc cocotata in varful patului, cu farfuria cu prajituri langa mine si muzica preferata pe fundal. Votca-cola a fost cea mai recenta astfel de experienta. Am citit-o pe nerasuflate. Se spune ca o carte buna este aceea pe care ai fi vrut s-o scrii. Ei bine, Votca-cola e o carte pe care mi-as fi dorit s-o scriu. Am gasit in ea adolescenta (ratata) pe care as fi putut s-o am si adolescenta de care trebuie sa o feresc pe little sis'. O adolescenta a drogurilor, betiilor si-a sexului precoce.

"Iar am ajuns tarziu acasa. Iar a-nceput: "De fapt, cat mai poate continua asa? E noapte afara, si dumneaei imi umbla nu se stie pe unde! Sa fie pentru ultima oara!". Am dat din cap. Ce era sa fac? Pai chiar, doar nu era sa-i promit ca o sa vin devreme. Pentru ca n-o s-o fac." - fragment din carte si-un sentiment de deja vu.

"Prozele tinerei Irina Denejkina, „un Trainspotting a la russe“, dupa cum au fost supranumite, vorbesc — cu o franchete socanta si o violenta cuplata cu candoarea si sordidul — despre sex, votca si droguri, despre MTV, McDonalds si familia Simpson, despre rock’n roll si internet, despre Rusia de azi ce se vrea capitalista si o întreaga generatie de adolescenti prinsi în deriva tranzitiei. [...] Dar ea ne vorbeste totodata despre un romantism crud, despre extazul fizic si — cu o sensibilitate acuta — despre fascinatia morbiditatii, stangacia si dureroasa constiinta de sine a varstei adolescentei". The Observer

Lectura placuta!

Consecintele ignorantei - dentistii, acei oameni oribili.

Tata m-a dus cu forta la dentist. Nu vroiam nici in ruptul capului, auzisem povesti despre dureri oribile. Am asteptat doua ore inainte sa intru. Zgomotul polizorului si gemetele celui de pe scaun m-au facut sa cred ca urma sa intru intr-o camera de tortura. Cand mi-a venit randul, doctorita mi-a spus cu lehamite sa ma asez pe scaun. I-am aratat dintele cu probleme si a inceput sa urle: Si eu ce vrei sa-ti fac acum, trebuia sa ai grija de dintii tai!. Si-a pregatit instrumentele. Polizorul a inceput sa-mi vajaie in gura. Ma durea ingrozitor si ma miscam. A pus-o pe asistenta sa ma tina. Calvarul se repeta o data la doua, trei zile, timp de cateva saptamani. Dupa ce mi-a reparat dintele cu pricina n-am mai trecut pe la dentist. Si au trecut ani buni de zile. Iar caria care inainte era minuscula, a crescut, s-a dezvoltat si s-a extins in liniste, nestingherita de nici macar intentia de a merge la dentist.

Sunt nedormita de aproape doua zile, am luat algocalmin, nurofen, antinevralgic, solpadeine. Am tinut votca in gura si am pus ustoroi presat pe pulpa dintelui. Ma doare ingrozitor si am jumatate de fata umflata. Am fost la dentist si nu ma mai poate ajuta. Mi-a prescris antibiotice sa mi se duca infectia si-apoi o sa-mi faca extractie. Nu o mai poate salva. Am douazeci de ani si-o sa raman fara-o masea :((. Bineinteles, imi veti spune, e aproape un trend sa iti pui dinti noi. Andreea Antonescu de exemplu si-a scos toti dintii si si-a pus altii noi, ca sa aiba o dantura perfecta. Ei, Andreea Antonescu e o proasta care are bani. Sa-ti pui o masea noua te costa aproape 1000E. Trebuie sa-ti faca legaturi si trebuie sa-ti sacrifice si cele doua masele de langa.

Eu una bag in pizda ma-sii toate campaniile impotriva consumului de grasimi, alcool, campaniile ecologiste, etc. As face o campanie sa trimit lumea la dentist. Sa se trateze din timp, sa-si salveze dinti si bani.

Aa, si, daca nu stai in Motru si nu te duci la Diaconeasca, ai toate sansele sa intalnesti un stomatolog cumsecade, care sa-ti explice ce probleme ai, sa-ti faca anestezie intai si sa se poarte frumos, sa te duci la dentist ca la coafor.

NU ASTEPTA SA TE DOARA, DU-TE DIN TIMP LA DENTIST!

Lucrurile mici si multe care ne despart sunt mai mari decat lucrurile mari si putine care ne apropie?

Hard adventure - part 2

Postul acesta nu are farmec fara citirea in prealabil a partii 1. Cum spuneam mai jos, ne-am urcat in tren spre Bucuresti. Trenul arata jalnic, canapelele din asa-zisa piele maro, erau murdare si imbibate pana la refuz cu miros de traspiratie. Am injurat CFR, ai dracu' de hoti, am dat 200 de mii pe bilet (cu reducere) si uite ce conditii de cacao sunt. Ma rog, ne-am resemnat si ne-am asezat. In fata noastra, in compatiment, era o tipa blonda, inalta, careia i-as fi dat vreo 24-25 de ani, dar am aflat mai tarziu ca fata era inca la liceu, si inca o femeie, de vreo 45, 46 de ani, grasa, bine facuta, cu ochelari, si caciula de blana alba pe care a tinut-o in cap tot drumul. Tipa blonda tacea. In asteptarea somnului, eu cu Iuli ne-am apucat sa vorbim de chirie, case si facturi. Atat ne-a trebuit. Femeia s-a bagat in seama cu noi si o ora a vorbit incontinuu de credite, giranti, nemaipomenita fiica-sa, care-i asa o chibzuita la bani, munceste, face a doua facultate si in curand se casatoreste. Noi tampeam, abia o mai ascultam, tipa din fata dadea semne crunte de plictiseala. O intrerupe brusc si se vaita "vaaai, stiti cumva la cat ajunge la Ploiesti?". Femeia:"Pai pe la 11 si 20 cam asa". Eu foarte pasiva:"Nu are cum, la 23.15 ajunge in Bucuresti". Femeia din fata sta putin, se gandeste:" Trenul asta nu trece prin Bucuresti". Eu: "Ba da. Uitati am bilete." Si scot biletul si-l arat. Femeia se panicheaza, scoate si ea biletul, tipa blonda il scoate si ea. "Nu, domnisoara, uitati, e personalul de Ploiesti". Noi, fara prea multa convingere:"nu, e rapidul de Bucuresti....Scrie si pe tren Bucuresti, si-am intrebat si-un om inainte sa ne urcam daca merge spre Bucuresti". "Nu, rapidul de Bucuresti era tras mai in fata, v-ati urcat in personal". Nu-mi vine sa cred, nu am incurcat niciodata trenul, si merg frecvent. Ma pun pe ras. Iuli se albise tot la fata, se panicase, "ce ne facem, ce ne facem". Ne gandim ca nu-i nimic grav, luam un tren din Ploiesti spre Bucuresti. Ne linistim. In 10 minute vine Nasul, ii explicam situtia si e intelegator la bilete. "Ia, zi, domle', de ce scrie Bucuresti pe tren, daca merge la Ploiesti?", intreaba Iuli. Raspunsul nasului a fost genial: "Pentru ca vine de la Bucuresti"=)). Il punem sa se uite la mersul trenurilor....nu mai circula niciun tren spre Bucuresti pana maine dimineata. Primul tren era din Ploiesti Vest la 4.32. Iuli o suna pe maica-sa, sa vina cu masina sa ne ia. E tarziu, maica-sa nu poate. Nu cunoastem pe nimeni dispus sa vina in Ploiesti dupa noi. Ne resemnam, 5 h de asteptare in gara, nu-i chiar asa mult. Stam la un bar din gara, nimic mai simplu, imi zic.
La 11 am ajuns in Ploiesti. Ne dam jos din tren si cautam o buda.

Hard adventure - part 1

V-am povestit de piticul meu de pe creier? E albastru, gras, il cheama Costica si face urat cand i se pune pata. Vineri seara i se pune pata lui Costica sa plece. E plictisit dup-atatea examene, sesiuni si munci fudulii. Vrea sa se urce dimineatza in tren, sa viziteze Brasovul si sa se intoarca seara. Super tare Costica, ii zic, hai sa mergem. Ii zic si lu' Alex, dar lui i se pare-o prostie. Din vasta lui experienta de viata zice ca lucrurile spontane si neorganizate ies prost intotdeauna. Nu vrea sa vina. Flav' n-are bani, Dragos pleaca la tara, Alexandra mai are-un examen, Laura nu-i in Bucuresti, Dede n-are cupoane. Singurul om bine dispus sa mearga e Iuli, coleg la Fsp. Nu stiu daca are si el un pitic, dar are-un motan pe care-l striga Whisky si asta ne spune multe. Ne hotaram sa plecam a doua zi dimineatza la 7.
Nu stiu dac-am mai zis, dar alarma de la telefonul meu nu suna nici moarta mai devreme de 8.00 dimineatza. Asa ca n-am ce s-aud si ma trezesc bine mersi la 9 jumate. Il sun pe Iuli, e treaz de pe la 6. Pfff, e tarziu, mai mergem, nu mai mergem, hai maine, hai azi. Cu chiu si putin jogging am prins trenul de 10.45.
La 13,30 eram deja in centru Brasovului. Un alt loc ideal pentru casa mea cu ferestre mari si obloane colorate. Strazi lungi si inguste pavate cu piatra, un aer dens, mediaeval, intepator si curat. Porumbei in pliata si turisti. Un tigan se pisa nestingherit pe Biserica Neagra.
Iuli vrea sa urcam pe Tampla, sa vedem Brasovul de sus. Urcam pe jos si ne intoarcem cu telecabina. Era un plan minunat initial. Doar ca potecile erau inguste si pline de gheata, iar Iuli era in adidasi, asa ca, de ce sa vream sa urcam ca toti oamenii normali pe poteca, s-alunecam si sa riscam sa ne pravalim in vale? Mai bine o taiem direct prin padure. M-agatam de copaci si arbusti si ma gandeam ca mi-am gresit vocatia ,era chiar mishto sa ma fac alpinist.
Totul a fost dragut pana cand am ajuns intr-o zona cu defrisari, fara arbusti, doar cateva pietre de care abia puteam sa ne tinem. Mainile imi inghetasera, picioarele imi alunecau printre frunzele amestecate cu zapada si ma uitam cu groaza la pietrele care se rostogoleau in jos.
Ma vedeam deja la spital, cu capul spart, cu mainile si picioarele rupte, si pe Alex langa mine zicand "vezi, vezi, ti-am zis eu, ca nu-i bine sa pleci de nebuna, mai ales cu altu :))". Mi-am dat seama ca el e vinovat ca n-am eu de ce ma agata, ca el cu gelozia lui a atras karma negativa asupra mea si uiiite acum ce patesc. Dupa vreo 15 minute de chin si adrenalina la maxim am reusit sa ma pozitionez in siguranta dupa un copac. Am asteptat inca 20 de minute sa reuseasca si Iuli. Hai c-o facuram,imi zice, transpirat si murdar din cap pan-n picioare. La 17.10 am ajuns in varf. Nu cred ca am simtit bucurie mai mare ca atunci am vazut sageata "spre telecabina".
In 10 minute bucuria mea s-a transformat intr-o tristete crunta. La 17.00 se inchisese telcabina. La dracu' imi zic, pe-aci n-or fi salvamontisti???
Mai dam de un cuplu de englezi, la fel de disperati, cautau si ei telecabina. Ne imbarbatam reciproc si incepem coborarea. Englezii erau experimentati intr-ale muntelui, au luat -o pe scurtaturi si i-am pierdut in scurt timp. Afara incepuse sa se intunece, nu mai vedeam pe unde paseam, eram obositi, iuli mai mult cadea decat mergea. Si-a julit camera photo, mainile si fundu si si-a rupt adidasii. Pe la jumatatea drumului ne-a iesit in cale o vulpe. Am zis, ne-am dat dracu, aici murim. La sapte am vazut asfalt in fata ochilor si Costica a sarit sa-l pupe de bucurie.
Am luat ratb, am ajuns in gara, am luat bilete, si ne-am urcat in trenul de la linia 2. Bucuresti, mancare, dus, pat, venim.


Acolo, in varf, langa Releu, unde futura cu gratie steagul Romaniei, am ajuns noi.




Bucuria de a ajunge in varf, nepretuita.








Brasovul de pe Tampla.

Principiul non-interventionismului

Mi-ar fi placut sa fiu taoista azi. Sa nu fac nimic si sa cred ca totul o sa se rezolve de la sine. Sau cel putin proiectul pentru Ghebrea. Sa stau in pat si sa se scrie singur.

bitter mornings

E neconstitutional sa sune ceasul asa de dimineata.

S-a stramtat cercul. Ma sufoc in mine ca intr-un punct.

(Non)Vointa

Tutunul nu e viciu, tutunul e obisnuinta.
Si de obisnuinta scapi asa greu.

Avramescu - consilier prezidential

Daca n-am mai trecut pe la facultate, normal ca sunt in urma cu vestile. Nu stiam eu de ce l-am vazut mierccuri pe Avramescu, imbracat la patru ace (:O) prin Cotroceni. Se pare ca o sa-l vad mai des ca la facultate.
Aici. Si aici.

Realitatea lor

Obisnuiam sa spun despre Realitatea Tv ca e un post bun (a se citi> imi place. Adica apare Avramescu, Stanomir si Dinescu, ce as putea dori mai mult?). Asta inainte sa ascult sase ore incontinuu jurnalele de stiri. Principale doua subiecte ale zile de miercuri (parca) au fost: tzurtzurele urias din orasul X, de pe strada Y, care poate sa cada in orice moment in capul trecatorilor si eliberarea lui Cioaca. 10 de minute a fost reportajul despre turture, lui Cioaca bineinteles ca i-a fost acordat mai mult timp, doar e o stire de super interes public. Avocatul lui Cioaca a venit in platoul stirilor iar prin telefon vorbea insusi Cioaca. Melania Medeleanu: Spuneti-mi, domnule Cioaca, o visati pe Elodia? Neprimind un raspuns concret, Melania a fost si mai incisiva: Repet, domnule Cioaca, o visati pe Elodia?
Pe zi ce trece (si ma uit la tv/citesc ziare) observ ca fac Jurnalismul degeaba.

ps: Nu mai plange Cioaca, plansul e de forma. Elodia nu e moarta, Elodia se transforma.

Ivanescente

This is the reason why Middle East is in deep shit...
googalit





p.s. Eu as fi pus alaturi si-o pompa de petrol :D.

Planeta Moldova

Ca tot am ajuns la Republica Moldova, mi-am propus ca la vara sa merg la Chisinau. Vreau sa stau o saptamana-doua, sa observ, sa cunosc lume si sa iau si cateva interviuri. Sunt curioasa sa vad cum traiesc romanii de acolo; daca situatia e asa cum este prezentata in carti.
Ma gandeam chiar sa-mi dau licenta la jurnalism din Presa din Republica Moldova.

Un alt draga domnule

Am citit, zille trecute, cap-coada Controlul asupra independenței judiciare în Republica Moldova (Raport Național, Open Society Justice Initiative, Chișinău, 2003). Iar apoi, ca un facut, am citit si un capitol din cartea dl. Iulian Chifu, prof. univ. la catedra de stiinte politice a SNSPA, Republica Moldova: alunecarea antidemocratică a guvernării gălăgioase (editura Politeia – SNSPA, 2004). Pagina 53 din Chifu e identica cu pagina 9 din Raportul de tara sus numit. Contine parafrazari si chiar propozitii intregi din Raport, fara trimiteri bibliografice.
Ori eu am o problema si nu stiu cum se defineste plagiatul, ori dl. Chifu are una, mare rau!

Zapada de poveste - Motru

fericire pura

Poti sa fii fericit si cu o singura bucatzica, daca inveti sa ii apreciezi adevarata valoare. Azi am apreciat. Si am fost tare fericita.