Sunday, May 11, 2008

Asociatia PLM

Buna dimineata. Doresc sa anunt infiintarea unei noi oraganizatii. Se numeste PLM, in traducere, PRO-LINSAT-MAIDANEZI.

Principalele obiective ale organizatiei pe care o prezidez sunt:
a) colectarea cainilor maidanezi din jurul Casei Presei carora le vom oferi o moarte unica prin schingiure.
b) colectarea cainilor maidanezi de prin alte zone ale Bucurestiului care vor avea parte de o moarte prin ~injectia letala.
c) colectarea cainilor de pe langa blocuri, carora locatari le mai dau de mancare si sunt pasnici. Ei vor avea din partea noastra adaposturi si hrana pe o perioada de 6 luni. Dupa 6 luni, daca nu ii va revendica/adopta nimeni, ii vom castra, le vom scoate dintii (bineinteles sub anestezie) si le vom da drumul inapoi pe strada. Am ales acesata solutie, de a le da inapoi drumul pe strada, (doar in conditiile sus-mentionate), pentru ca Bucurestiul si-a capatat de-a lungul timpului, renumele de Oras al Cainilor si nu dorim sa stirbim acest prestigiu dobandit si pe plan international (vezi episodul maidanez-japonez).

De asemnea, dorim sa precizam ca, hoiturile rezultate din categoria a) si b) vor fi distribuite (contra-cost) lantului de restaurante KFC si McDonalds.

Motivele care m-au determinat sa infiintez aceasta asociatie au fost urmatoarele:
- ieri in jurul ore 17.35 am iesit din Casa Presei. Am scanat zona. Nici urma de caine.
- am purces spre casa. Am mers linistita o bucata de drum, dupa care un caine de-al primariei a sarit la mine. Din fericire, ne despartea un gard. Din pacate, latratul lui a starnit o haita de 6 caini care a inceput sa latre si sa se indrepte spre mine. Scanez zona. Nici urma de om. Ma uit la picioare: eram incaltata in tenesi. Perfect, imi zic, si am zbughit-o la fuga. Dupa un cros cu o turma de caini fugarindu-ma, m-am oprit brusc. In fata mea se aflau alti 4 caini. Cei din spate, m-au ajuns si ei. Le-am aruncat pachetul meu cu mancare. Nu s-au atins de el. A fost un moment foarte dragut. Nici urma de om si 10 caini pregatiti sa ma sfasie. Cum stateam eu impietrita intre ei, a trecut o curva cu o masina. I-am facut semne disperate sa opreasca sa ma scoata dintre caini. Curva e curva, a trecut mai departe. Mai tip o data. Nimeni. Dupa inca 2 minute, la 50 de metri zaresc un om. Strig la el sa vina sa ma ajute. Omul nu pricepe exact, dar se indreapta spre mine. Ma scoate dintre caini.
- ii multumesc si incep sa plang.

Asadar, daca ati avut parte de experente de genul, sunteti omul ideal pentru PLM. Astept sa imi dai mail sau comment si o sa va trimit o foaie de adeziune.
Va multumesc,
Modoran Loredana

No comments: