Votca-cola

Spre propria-mi dezamagire, in ultimul an m-am afundat doar in fragmentele de carti din bibliografie, sute de pagini dezordonate, greoaie, istovitoare; pagini citite stand la birou, cu ceasca de cafea la indemana. Imi era dor sa citesc ceva doar pentru mine, o carte pe care sa nu-mi mai vina s-o las din mana, dor sa citesc cocotata in varful patului, cu farfuria cu prajituri langa mine si muzica preferata pe fundal. Votca-cola a fost cea mai recenta astfel de experienta. Am citit-o pe nerasuflate. Se spune ca o carte buna este aceea pe care ai fi vrut s-o scrii. Ei bine, Votca-cola e o carte pe care mi-as fi dorit s-o scriu. Am gasit in ea adolescenta (ratata) pe care as fi putut s-o am si adolescenta de care trebuie sa o feresc pe little sis'. O adolescenta a drogurilor, betiilor si-a sexului precoce.

"Iar am ajuns tarziu acasa. Iar a-nceput: "De fapt, cat mai poate continua asa? E noapte afara, si dumneaei imi umbla nu se stie pe unde! Sa fie pentru ultima oara!". Am dat din cap. Ce era sa fac? Pai chiar, doar nu era sa-i promit ca o sa vin devreme. Pentru ca n-o s-o fac." - fragment din carte si-un sentiment de deja vu.

"Prozele tinerei Irina Denejkina, „un Trainspotting a la russe“, dupa cum au fost supranumite, vorbesc — cu o franchete socanta si o violenta cuplata cu candoarea si sordidul — despre sex, votca si droguri, despre MTV, McDonalds si familia Simpson, despre rock’n roll si internet, despre Rusia de azi ce se vrea capitalista si o întreaga generatie de adolescenti prinsi în deriva tranzitiei. [...] Dar ea ne vorbeste totodata despre un romantism crud, despre extazul fizic si — cu o sensibilitate acuta — despre fascinatia morbiditatii, stangacia si dureroasa constiinta de sine a varstei adolescentei". The Observer

Lectura placuta!