Cersetorii nostri

Primul lucru pe care l-am remarcat când am venit în Bucuresti a fost numărul mare de cersetori. Cersetorii capitalei sunt în special bătrâni, dar si copii, persoane cu handicap si chiar persoane apte de muncă. Numărul mediul de cersetori întâlniti într-o zi obisnuită este un jur de 10-15. Zonele cu cel mai mare număr de cersetori sunt Piata Romană, Universitate, Piata Unirii si Gara de Nord . Cersetorii sunt la tot pasul, uneori chiar si la doar 2-3 metri distantă unul de altul. Îsi aleg strategic locul de cersit: la intrarea într-un magazin, lângă chioscurile cu mâncare, în metrou sau la gurile de metrou, lângă statiile RATB, etc. Sunt îmbrăcati în haine zdrentuite, murdari si cu icoane legate de gât. Totusi, icoanele nu-i impiedică să nu te injure atunci când treci pe lângă ei si nu le dai nimic. Cersetorii primesc monede de 50 bani si bancnote. Se uita strâmb la tine dacă îi arunci doar o monedă de 10 bani, uneori te poti trezii si cu o înjurătură. Nici mâncare nu le place să primească, decât dacă sunt burgeri de la KFC sau suc. Unii, foarte insistenti, se oferă să-ti dea si rest atunci când le zici că nu ai mărunt.
Cersitul este o muncă cu program flexibil. Ei îsi încep “programul” în jurul orei 10-11 si stau până seara când se întunecă. Uneori, când obosesc, cheamă un prieten care să le tină locul. Am asistat, în pasajul de la Universitate la o conversatie pe care o cersetoare o purta la un telefon mobil (da, cersetorii nostri au telefoane mobile!). Femeia, în vârstă de vreo 30 de ani îsi chema interlocuorul să vină să o înlocuiască, pentru că ea era acolo de dimineată si obosise să stea în picioare. Cersetorii se cunosc între ei, unii lucrează în grup, altii individual. Majoritatea au locurile lor de cersit, pe care nu vor să le cedeze altcuiva. Am fost martoră la o ceartă între două bătrâne care îsi disputau treptele de la iesirea din pasajul de la Universitate. Cea care sosise prima acolo îsi cerea dreptul primului venit, cealaltă dreptul de vechime, ea fiind cea care cersea acolo de cateva săptămâni. Cersitul a devenit o afacere. Si una pofitabilă. Cersetorii fac în medie 20-30 lei pe zi, înmultit cu 30 de zile, rezultă un salariu mediu. Vara trecută, pe bulevardul Regina Elisabeta m-a oprit un cersetor. M-a rugat să mă duc să-i iau o pâine pentru că el nu se putea deplasa, având ambele picioare amputate. Mi s-a facut milă de el si am acceptat. Bărbatul a scos o pungă plină cu bani si mi-a întins o hârtie de 10 lei. Mi-a arătat un chiosc din apropiere si mi-a zis să-i iau o sticlă de votcă! La chiosc era închis, asa că m-am întors să-i înapoiez banii. Cănd a văzut că nu i-am adus votca bărbatul m-a prins violent de mână si a început să tipe la mine:”Domnisoară, nu întelegi că mi-e foame! Vreau votcă!”. În Gara de Nord, langa ghiseul RATB, cersea un copil de vreo 10 ani de etnie rromă. Oamenii îi lasau de obicei restul de la bilete. O doamnă a refuzat să îi lase restul. Pustiul s-a enervat si, profitând de un moment de neatentie al doamnei i-a smuls portofelul din mână. La câtiva metri se aflau doi gardieni care au privit pasivi cum pustiul fuge cu portofelul. Câteva momente mai tărziu, baiatul s-a întors cu o tigara în gură si si-a reluat nestingherit locul lângă ghiseu.