Friday, April 27, 2007

Despre alegeri sau praxiologia lui Ludwig von Mises

(Ludwig von Mises, Capitalismul si dusmanii sai, editura Nemira, Bucuresti 1998)

Prefer literatura matematicii, prefer să merg pe jos dimineaţa decât să mă îngrămădesc în tramvai, prefer Evenimentul Cotidianului, prefer să merg la teatru decât la cinema...şi tot aşa. Decidem, votăm, distingem, preferăm; zilnic facem alegeri. Mai importante sau mai puţin importante. Important este că putem alege, că avem libertatea de a alege[1]. Suntem liberi să facem ceea ce ne dorim, să alegem cum să ne petrecem ziua, vacanţa, să ne propunem un mod de viaţă, în funcţie de interesele şi ierarhiile noastre, şi să-l urmăm, să ne fixăm ţeluri şi să acţionăm ca să le atingem. Animat de ţelurile sale, omul face alegeri. Astfel, viaţa devine/este o suită de alegeri. La orice pas găsim soluţii şi optiuni.
Ludwig von Mises este cel care a elaborat teoria generală a acţiunii umane, praxiologia. Esenţa acestei teorii este „omul care acţionează: fiinţa umană individuală, închipuită nu ca o piatră sau un atom ce „se miscă” guvernat de legi fizice cantitativ determinate, ci ca o fiinţă înzestrată cu aspiraţii proprii, scopuri, ţeluri pe care încearcă să le atingă şi cu idei despre felul cel mai nimerit în care o poate face”[2].
In "Capitalismul si dusmanii sai", Ludwig von Mises face o paralelă între democraţie şi piaţă. El observă că cele două au în comun alegerea, electorul şi consumatorul sunt cei care aleg. Democraţia ni se prezintă astfel, ca o schiţă imperfectă a alegerii zilnice”. Astăzi, democraţia este o alegere incompletă, este doar o anexă a pieţei. Doar democraţia poate asigura pacea, atât de necesară desfăşurării schimburilor comerciale. Democraţia nu mai este un regim politic, ci o încarnare imperfectă a pieţei”[3].
La fel ca şi consumatorul, electorul este cel care votează conform ierarhiei preferinţelor sale, preferă candidatul A lui B şi candidatul B lui C. Individul însuşi este singurul în măsură să aleagă de cine şi cum să fie guvernat[4]. Într-o societate democratică electorul este suveranul. La fel şi într-o economie de piaţă, adevăraţii patroni ai sitemului economic sunt consumatorii. Bineînţeles, şi electorii, şi consumatorii au „ dreptul de a fi nesăbuiţi. Acesta este privilegiul suveranului”[5]. Ei au dreptul de a comite greşeli, nimeni nu-i poate împiedica să nu le comită, dar ei trebuie să plătească pentru greselile lor[6].
Un om alege întotdeauna ce (crede că) este mai bine pentru el, comportamentul său este comandat de interes, iar prin alegerile şi comportamentul său contribuie la acel „cinism estetizant” pe care Platon îl identifică cu democraţia.

[1] Bineînţeles, o libertate completă nu există, ma refer la “libertatea în cadrul societăţii”
[2] Ludwig von Mises, Capitalismul şi duşmanii săi, editura Nemira 1998, p. 136
[3] Cristian Preda, Modernitatea politică şi românismul, editura Nemira, p. 24
[4] Ma refer la alegere în sistemul democratic
[5] Ludwig von Mises, Capitalismul şi duşmanii săi, editura Nemira 1998, p. 36
[6] Idem3

4 comments:

martin zick said...

Analogia democraţie-piaţă e un pic (mai mult) forţată. Există foarte multe diferenţe între cele două. Ca să te convingi citeşte (luând totul cum grano salis) capitolul I din "Capitalism si libertate" (Milton Friedman). Vezi că Preda e un papagal spălat pe greer, care crede că e mare meşter în liberalism, dar a uitat să gândească (presupunând că a făcut-o vreodată - el de fapt e un compilator uman foarte performant). Dacă el v-a recomandat din Mises "Capitalismul şi duşmanii..." e pentru că atât pricepe el. Cărămida "On Action" e mai relevantă.
Pentru raţionalitate (prefer A, B etc.) există o bibliografie imensă. După ce parcurgi o parte din ea şi treci de teorema lui Arrow, echilibrul Nash, optimalul Pareto şi efectele perverse ale lui Boudon, să-mi zici, că îţi spun eu un articol care te va face să te lecuieşti de toate astea.
Altfel, să mai postezi referate, că nu-ţi notă! :)

Succes! :)

ps: aia cu "cinismul estetizant" la Platon e magistrală... nu ştiu de unde ai luat-o, da' îţi spun io că nu există aşa ceva în Republica (unde face clasificarea sistemelor). În plus, noţiunea "estetică" apare pentru prima oară la un neamţ [Baumgarten, dacă ţin io bine minte], pe la 1750.

Shiva said...

Intr-adevar, in Republica nu apare notiunea de "cinism estetizant", la Misses apare si am luat-o ca atare. Am crezut ca este enuntata in celelate carti ale lui Platon, pe care nu le-am citit. Greseala mea.
Un lucru amuzant este ca seminarista lui Preda mi-a catalogat eseul ca fiind "f. bun". Nu va tenteaza un post de profesor la FSP?:) Desi, banuiesc ca la cursul dumneavoastra rata de promovabilitate nu ar trece de 1-2% :)

martin zick said...

Ei, atunci înseamnă că după standardele lor e, într-adevăr, "f. bun". :) Ai început foarte bine, dar te-ai pierdut în citate. Cred că mai bine alegeai unul care să conţină un argument şi discutai acel argument, spunându-ţi şi propria părere. Eseul tău conţine mai mult "sugestii" (citate sintetice), orientate pe mai multe direcţii. După ce ai observat (corect) că viaţa este o suită de alegeri, te-ai dus pe o pistă falsă (atomismul social) de unde ai trecut pe alta (paralela piaţă-democraţie) şi... ai rămas acolo! Nici o critică (dacă nu ai opinie proprie, există autori care au - puteau fi citaţi) şi, mai ales, nici o concluzie! :) De asta am spus că marele vostru compilator e o mică nulitate (din păcate, nu singura). Să faci apologia unei doctrine e banal.

Te înşeli, rata de promovare la cursurile mele ar fi de 90%, sau undeva pe-aici. Pentru că n-aş băga pe gât studenţilor chestii pe care abia le mestecă un profesor (sau mulţi nu reuşesc nici să le amuşine), ci i-aş învăţa să gândească, interzicând compilarea de citate. Aşa că n-ar pica decât cei ignoranţi sau mai slabi de minte.
Din fericire, n-o să fiu niciodată profesor într-un astfel de sistem. :)

martin zick said...

A, şi poţi să-i transmiţi amicului vost' că n-a învăţat ce înseamnă "petting". Este înlocuitorul vulgar (mă rog, hai să zicem trivial) pentru "foreplay", nu ce a citit el pe ceva site-uri. :)