In Mall

Daca esti prea fericit si vrei sa te deprimi/umpli de nervi, am solutia perfecta: mergi in Mall. Bine, asta daca nu esti cocalar sau printzesita, in cazul asta un mall e pentru tine echivalentul raiului pe pamant. Preturi mari, magazine de fitze cu haine scumpe (unele mult prea scumpe - dpdv al raportului calitate/pret), toate restaurantele junk-food aliniate, patinoar si cinema 3D. Toate perfecte pentru a-ti etala cocalarimea.
Pentru multumirea prietenului meu, am mers sa vedem minunea numita Liberty Center, cu gandul initial sa ne dam pe patinoar. (Pana la urma nu ne-am mai dat, ca nu a reusit sa ma convinga sa-mi pun patinele in picioare. Ei bine, am o fobie de patinoar. Mai ales acum, in preajma sesiunii, cand am nevoie de toate oasele si organele intregi.) Nu ne-am mai dat, din motivul amintit mai sus, in schimb am fost la film. Nu inainte de a colinda toate magazinele alea (care ma fac sa plang) si de a manca la kfc in cazul meu si burger king - al lui. As vrea sa-i dau in judecata pe cei de la kfc, cred ca pun ceva in crispy. Stiu ca dupa ce mananc de la kfc mi se face al dracu' de rau, insa nu ma pot abtine. Cartofii aceia uscati in ulei, cu acele bucati de semi-pui si sosul de usturoi, trezesc o dorinta diavolica in stomacul meu lovit de foame. Si mananc. Si-mi vine rau. Si jur ca nu mai mananc. Pana cand trec iar pe langa un kfc cu foamea in stomac. Si povestea se repeta.
Asadar, revenind, am mancat la kfc, am stat o jumatate de ora sa-mi revin, am mai dat o tura prin restul de magazine si am intrat la film. Australia. Cu Nicole Kidman si inca un actor foarte bun, Hugh Jackman. Era prea frumos sa ne bucuram de film, fara compania unui card de cocalari ce au ocupat tot randul din fata noastra. Au venit, bineinteles, dupa ce incepuse filmul si le-a luat destul pana s-au aranjat - cocalar printzesita cocalar printzesita, pana si-au dat jos gecile, facut comozi, etc. Se vede treaba ca filmul le-a facut impresie, fiindca au comentat destul in timpul lui. Iar pe principiul, primul venit, primul plecat, s-au ridicat inainte ca filmul sa se termine, iar noi si inca vreo 15 oameni am ratat finalul. Alex s-a enervat, eu m-am enervat ca el s-a enervat, ca deh, era o zi speciala si nu trebuia sa se supere, eu i-am zis ca e vina lui, ca el a vrut in Mall, el a zis ca-i vina mea ca renuntase la idee, dar eu am vrut totusi sa mergem in Mall, eu ca nu, el ca da... si uite asa te aduce Mall-ul la nervi si/sau deprimare. Si la o noua raceala. Ca discutia asta aprinsa am purtat-o la minus multe grade in drumul spre casa. Eram prea aproape de a indrazni macar sa rugam un taximetrist sa ne duca, o statie si jumatate de tramvai.