Oamenii presedintelui mananca bine. Si iefitin!

La Cotroceni, angajatii se bat pe mancare. Pe mancarea de la cantina. Care cantina, desi are program de la unu la patru, devine nefunctionala dupa ora doua. Mancarea se epuizeaza imediat. Angajatii asteapta de la unu fara un sfert la usa cantinei, sa fie siguri ca prind loc in sala si, implicit, mancare. Daca vrei si desert trebuie neaparat sa ai pile pe la tanti de la bucatarie.
Burta mea s-a simtzit tare satisfacuta, cum nu s-a mai simtit de ceva vreme, ca am mancat astazi la sus-numita cantina. Si portofelul meu la fel: piept de pui cu cartofi prajiti, salata de castraveti, suc natural de visine, paine si un ecler cu capucino, delicios, toate o suta de mii.

Report abuse

Draga domnule Vladimir Tismaneanu,
Cu deosebita consideratie va anunt ca am citit pasaje (bineinteles) din cartea dumneavoastra Scopul si mijloacele: Eseuri despre ideologie, tiranie si mit. . M-a interesat in mod deosebit subcapitolul Esecul ideologiei, pp. 48-52. Dupa cum spuneam, am citit foarte atent, in special pagina 51. La fel de atent am citit si pagina 373 din The enf of ideology a lui Daniel Bell.
Profesorii mei, m-au invatat sa pun frumusel in subsolul paginii o referire spre paginile din celebra opera din care m-am inspirat, chiar si-atunci cand parafrazez. Ca altfel, se numeste plagiat.

Lista pentru Mos Craciun

Puisorul cufurit mi-a amintit ca vine Craciunul si ca nu m-am hotarat inca ce sa pun pe lista (inceputa de acum 4 zile) cu "vruturi" (de la eu vreau).
Pana in seara asta am vrut un instalator, sa vina sa-mi monteze masina de spalat, ca ma saturasem (a se citi lefterisem) sa-mi cumpar bluze cand nu aveam curate; noroc cu pritenul Ralucai - care-i multifunctional (Ps: ador baietii astia). Da, e greu sa suni un instalator.
Al doilea pe lista este, si acum devine cap de lista, un desfacator de conserve. Am un laspus in a-mi aminti firma mea preferata de conserve de peste, dar nu-i suport, ca n-au cheita ma. Niste idioti! nu se gandesc si ei ca mai manaca si fete conserve de peste, cum pot sa treaca ele, cu muschii lor de gaina, de fierotenia aia pe post de ambalaj?
Apoi vreau de la o persoana foarte speciala (da, stiu ca n-are grad de comparatie), ca sa ma motiveze s-o citesc, Etica protestanta si spiritul capitalismului. Stiu ca am multe carti necitite, dar ar fi fain s-o am si pe asta si, si mai fain, ar fi s-o si citesc.
De la mama vreau niste mancare gatita. Orice. Mancare gatita sa fie. Si de la tata vreau sa nu ma mai laude atat (degeaba).
Iar ce vreau de la mine? E nevoie d-un post separat.

Mi-e dor

Curaj

Nu te alarma draga blog. O sa ramai roz doar cateva zile. Aveam nevoie de o nota optimista.

November day

Suntem intotdeauna nemultumiti de lucrurile pe care le avem.
Abia atunci cand le pierdem, invatam cu adevarat sa le pretuim.

Diacritice stanomiriene

Student1: Ai terminat referatul?
Student2: Daaa, e un cacat, il facui de dimineatza.
S1: Si-al meu la fel. Ai pus diacriticele?
S2: Da.
S1: Aa, e foarte bun atunci.

Referati, domnilor studenti

Totul e bine cand n-am de referat. Sunt un student fericit. Cand insa aud deadline: maine, viata mea incepe brusc sa se complice. Bineinteles, nu sunt o tipa din aia nepasatoare care lasa totul pe ultimul moment. Dimpotriva, ma gandesc din timp la o tema.
Intotdeauna imi pun in minte sa-mi aleg o tema buna, sa scriu referatul din timp si sa iau o nota cat mai buna.
Si cum spuneam, ma gandesc din timp la o tema. Si ma gandesc, ma gandeeeesc! Dar temele bune sunt atat de greu de gasit, ca ma trezesc cu deadline-ul maine. Iar maine asta ma streseaza scumplit.
Primul lucru pe care-l fac cand am un referat e sa ma plang la toata lumea ca nu-mi gasesc tema, ca nu-mi place sa invat si ca urasc facultatea, disciplina respectiva si proful. Dupa ce m-am plans o buna jumatate de zi ma pun si eu pe bune sa-mi caut o tema. Aleg prima tema care-mi vine in minte. Nu mai conteaza daca e buna sau rea. Am tema. Apoi fac o pauza, ca m-am obosit destul. O pauza de cateva ore. Abia apoi urmeaza cuvantul magic: "m-apuc!". Aici e momentul sa inceapa sa te doara maseaua, sa-ti pice netu, sa-ti faca fitze calculatorul, sa ti se termine cafeaua, tigarile sau ceaiul. Sa nu mai ai paine si suc. Pana sa-ti rezolvi aceste nevoi primare se face ora 00.00. Acum e momentul sa te panichezi si sa intri in criza de timp. Deschizi in sfarsit documentul word, iti scrii numele si astepti sa vina inspiratia divina. Mai stai pe mess intre timp. Abia pe la 4,30 te convingi ca nu mai are ce sa vina/ cand sa vina si te apuci de scris. La 8 dimineata ai referatul gata. La 9 si diacriticele puse. La 10 faci mishto de aia care nu l-au terminat si sunt in criza de timp. La 11 gasesti un coleg binevoitor sa ti printeze referatul si sa-l predea in locul tau. Te pui in pat si dormi.

Azi am planuri mari. Lenevesc. Crunt.

Saratele

Zilele trecute am afirmat pe blogul lui Toni Momoc ca oamenii destepti nu dau la FJSC. Ma simt datoare sa explic si, oarecum, sa-mi cer scuze colegilor care s-au simtit jigniti. Bineinteles, afirmatia a fost cat se poate de subiectiva si facuta dupa un seminar cu Petcu, cand, dupa ce proful ne-a cerut insistent sa punem referinte bibliografice la referate, am auzit intrebarea: "ce sunt alea referinte bibliografice?". Sa nu-ti vina sa-ti dai cu ceva in cap cand auzi o asemenea intrebare de la un student in anul 2? Mi-am amintit si de sintagma "incurcandu-li-se limbile in gura" scrisa fara cratime pe tabla si de discursurile puerile ale unor studenti la seminar. De multe ori m-am intrebat cum au intrat anumite persoane la fjsc (avand in vedere ca admiterea e totusi grea) - iar anumite nu reprezinta un numar mic. M-am intrebat si ce caut eu la fjsc. Imi place competitia, ma stimuleaza sa invat/stiu cat mai multe, iar la fjsc rar se poate vorbi de competitie (ah, nu ma refer la competitia pentru note, pentru ca genul acesta exista si trebuia sa se opreasca in generala). Facultatea asta m-a dezamagit de mai multe ori. Si din punct de vedere organizatoric, dar si din punct de vedere didactic. Nu-mi place modul cum se desfasoara seminariile. Anul trecut am avut seminaristi dezinteresati si slab pregatiti. Veneau in fata noastra si practic nu aveau nimic de spus. Unii, nici macar nu stiau despre ce este vorba, nu stiau sa raspunda la intreabri! (si nu ma refer la una, doua intrebari, pentru ca e normal sa nu stii totul si sa ai nevoie de o documentare mai aprofundata, ma refer la intrebari simple, din curs). 2h ascultam referatele luate copy-paste mai stiu eu de unde. Ne-au fost acceptate referate fara referinte bibliografice, ba, mai mult, nimeni nu a parut sa puna accent pe ele. Seminarul de tehnici de redactare, care e fundamental in facultatea asta, a fost practic inexistent, dl Lucian Sarb fiind prea ocupat ca sa dea pe la scoala. Anul acesta, lucrurile stau mai bine. Mult mai bine as zice. Si ma bucur enorm cand am in fata un profesor bine pregatit. Pacat ca a ramas sistemul de prezentare a referatelor, care ne induce o plictiseala groaznica; nimeni nu e interesat de ce a scris (copiat) colegul respectiv. Mi-au placut seminariile lui Horea, pentru ca sunt altfel. Imi place profa de etica si Momoc.
Mi-am permis sa critic Fjsc, pentru ca am un termen de comparatie - Fsp. Si aici sunt oameni masa, disfunctii administrative si profi plictisitori. Dar, la fsp exista reguli foarte stricte impotriva plagiatului (niciun student nu a intrat in examen cu un referat copiat), bibliografia pentru examen este prezentata de la inceputul anului, si nu exista goana dupa note, ci goana dupa cunostinte. Comparand studentii fjsc cu cei fsp, mi-am permis sa spun ca oamenii destepti nu dau la fjsc.
Ps: dupa cum vedeti, am folosit un limbaj informal si nu m-am domnit cand am vorbit de profesori. Respectul pentru un profesor nu sta in reverente, - am observat ca multi studenti vorbesc despre profesor cu "ala" chiar si atunci cand il respecta, dar cred ca un minim de bun simt e bine venit :)
Ps2:nu ma cred vreo destepata sau am pretentii de superioritate, dar e o crima sa vreau sa fiu inconjurata de oameni bine pregatiti de la care sa am ce invata?

Europarlamentarele si razboiul electronic

In sfarsit am reusit sa ajung si eu la dezbaterea ACMedia din Club A. (Multumesc pe aceasta cale domnului Fudulu.) Tema din aceasta seara a fost "Europarlamentarele si razboiul electronic". Au fost prezenti la dezbatere: Diana Dragomir ( initiatoarea portalului inpolitics), Marian Milut (presedintele PNTCD) si Cristian Dorombach. Moderator Horea Badau.
Este blogosfera un nou canal de comunicare intre politicieni si electori? Milut a spus ca da; ca blogosfera este curata spre deosebire de media traditionala, pe care a numit-o "desantata", adica orientata spre comercial si aflata sub puternica influenta a patronilor de trusturi. Aceeasi impoteza a sustinut-o si Diana Dragomir, afirmand ca blogurile ofera o comunicare directa intre politicieni si popor. Dorombach vede blogurile politicienilor ca pe un mijloc de manipulare. Politicienii pot plati anumiti bloggeri pentru analize favorabile, care pot sa aduca electori.
In ceea ce priveste "razboiul mediatic", personal cred ca este o sintagma oarecum bombastica. Blogosfera se afla inca in faza incipita, atat cantitativ, cat si calitativ. Desi numarul bloggerilor a crescut foarte mult in ultimul timp, majoritatea populatiei recurge tot la canalele traditionale de comunicare. Iar din punct de vedere calitativ, parerile politice ale blogerilor, cel mai adesea sunt neavizate, spre deosebire de jurnalisti/ analisti care ofera totusi publicului o perspectiva neutra. Cred ca e nevoie de ani buni pana cand blogerii vor deveni adevarati formatori de opinie. Acum e inca prematur sa vorbim de un razboi mediatic.

Scorpions

Am fost. Am cantat. Am tipat. Am simtit muzica adevarata prin toti porii. Am vazut un concert in adevaratul sens al cuvantului.

A treia cale

Sunt profund dezamagita ca nu pot participa sambata la conferinta lui Anthony Giddens (detalii aici). Pe Giddens l-am citit anul trecut, spre orele diminetii, cand neuronii mei erau prea adormiti ca sa mai faca sinapse. Oricum, din cele o mie de pagini ale readerului, care era probabilitatea sa-mi pice tocmai "a treia cale"? Ei, se pare ca in acea dimineata, intregul univers a lucrat pentru ghinionul meu. La examen mi-a picat fix minunata idee doctrinara a lui Giddens. Am luat pana la urma examenul, in cel mai rusinos mod posibil, din mila profesorului adica. Preda: " domnisoara, acum va trecem, dar pe viitor puneti mana si aprofundati, pentru ca alfel nu aveti ce cauta in facultatea noastra".
Draga Giddens, te urasc aproape la fel de mult ca pe Weber.

Galbene. De Toamna.

De ce barbatii daruiesc atat de rar flori femeilor? De ce trebuie sa te "rogi" de ei, sa le atragi atentia insistent ca-ti place sa primesti flori, ca e un gest marunt care te face atat de fericita. De ce trebuie sa intorci capul pe strada dupa fiecare florarie...mai, mai s-o simti sa-ti cumpere si tie.
Luni am primit si eu flori, galbene - cum imi plac mie.
Se spune ca, cu cat te iubeste mai mult cel ce-ti daruieste florile, cu atat ele se pastreaza mai mult. Pe mama au tinut-o 4 saptamani niste crizanteme daruite de tata; care s-ar fi ofilit in 2 zile de cum dadeau de caldura.
Pe mine m-au tinut o saptamana. Dar pun pariu ca gerul de afara-i de vina.

Criza femeii de 20 de ani

Nu e bine sa te privesti mult timp in oglinda. E grav chiar.Vezi cosuri nou aparute, cearcane, riduri de expresie, suvita mov decolorata, parul fara stralucire, puncte negre in obraji, sprancene nepensate, pori dilatati, buze uscate de vant. Din clasa a 9-a am inceput sa evit oglinda. Aveam acnee (crunta) pe atunci. Mi-a trecut de 2, 3 ani, dar mi-a intrat in reflex sa nu ma uit prea mult in oglinda, doar 10-15 minute, strictul necesar de fiecare zi. Azi m-am uitat, din necesitate, mai mult de o ora in oglinda. Prea muuuult. Nu mi-a placut deloc ce am vazut.

Ps: Fardurile au fost inventate de o femeie care se uita prea mult in oglinda.

Batrana pasare phoenix

Vineri am fost la concert Phoenix, in parcul Crangasi (maraton la preoteasa). Organizarea f proasta, sunetul si mai si. 4 ore, pana sa intre Phoenix, am inghetat ascultand trupe no-name. Iar pana sa poata sa cante, au mai trecut 30 de minute. Au cantat putin. Fata verde, Nunta, Te intreb pe tine Soare, Negru voda, Mugur de Fluier...si Andri Popa la un bis fortat ( Trecuse de ora 01:00, organizatorii faceau spume, iar politia abia astepta mita in schimbul unei amenzi). E a treia oara cand vad un concert Phoenix. Prima data a fost in vara, la Live Earth. Sunet excelet, mii de oameni extaziati, 3 bis-uri, Tandarica genial, la vioara un invitat din America Latina. A doua oara, a fost pe plaja din Costinesti la Galele Studentesti. Foarte putini oameni, sunetul la fel de prost ca cel de vineri, iar in pauzele dintre melodii rasunau manelele de la bodegile din jur. Dar, cum zicea cineva, nu se compara un concert de opt sute de mii cu unul gratuit.

Lack of water

Blog, aminteste-mi sa iau multiminerale de doua ori pe zi.