Sunday, February 22, 2009

Inelul

1. Cum l-am convins: "Repetitia = calea succesului"
I-am spus de vreo zece ori pe zi ca-l vreau. Timp de doua luni. Am subliniat "fara obligatii". Pentru ca, de obicei, barbatii nu daruiesc femeilor inele. Daruiesc cercei, lantisoare, bratari, ceasuri, ursuleti de plus, dar nu inele. In subcostientul lor inelul insemana obligatie (logodna, pre-logodna, dragoste eterna si alte prostii de genul). Asadar, in fiecare zi, nu pierdeam niciun moment pentru a aduce vorba cat de mult imi doresc eu de la el un inelus. Un inelus finut, fara obligatii.
Foarte important in acest proces este sa prinzi "momentul excesului de zel", atunci cand el, flatat de hiperatentia pe care i-o acorzi de la un timp iti spune "hmm, poate totusi meriti un inel". "Poate" e greseala fatala a oricarui barbat. Noi socotim "poate" drept "da".

2. Poate inseamna mi-ai promis!
Dupa ce ai auzit acel "poate" e momentul sa schimbi tactica. "Cum adica, mi-ai promis, imi faci promisiuni si apoi nu te tii de cuvant. M-am suparat." Si, din nou, repeti cat de mult ti-ai dori si cat de suparata ai fi daca nu ti-l ia. Recurgi la santaj: "bine, daca nu ma iubesti, nu ma iubesti...o sa-mi caut pe altul, care sa-mi ia nu numai inel, ci si bmw". Gandul ca o sa-l parasesti o sa-l faca sa-ti zica "bine, bine, mai vedem...".

3. Il duci intr-o bijuterie
Nu, nu-i spui. Ci, il chemi in oras si, din intamplare treceti si pe langa o bijuterie (pe care ai verificat-o inainte). Nu o sa vrea sa intre, asa ca-l tarasti. Ii spui vanzatorului ca vreti sa vedeti modele de inele. Ignori celelalte doua vanzatoare care chicotesc. Te uiti la inele. Probezi. Iti alegi unul nici prea ieftin, nici prea scump, cu o piatra mare, frumoasa. Il pui pe deget. Te uiti cu dragoste, cand la inel, cand la iubit. "Ce-mi place, ce fain e, e perfect".

4. Greseala
Aici eu am facut o greseala fatala. M-a intrebat daca-l vreau atunci. Si am spus nu. De vaca. De proasta. De idioata. M-am gandit sa fac pe mironosita "hmm, iubi, e cam scump, nu cred ca merit eu un asa inel. Hai ca ne mai gandim". Eu ma gandeam ca omul a prins ideea, ca-mi place inelul ala, ca il vreau si ca o sa revina sa-l ia si o sa-mi faca o surpriza. Si cu gandul la respectivul inel cu piatra si cat de bine imi vine pe deget, am plecat in vacanta.

In timp ce eram pe tren si ma intorceam din vacanta (era duminica seara) ma suna si ma intreaba cat de groase am degetele. Poftim? Ti-am spus de n-shpe mii de ori ca degetul tau mic e asemeni degetului meu mijlociu. Am vrut sa-ti dau si un alt inel de-al meu sa stii masura, sa nu o gresesti. Acum ai stricat surpriza! Pana la urma mi-a zis ca toate inelele pe care le are in fata sunt prea mari si ca nu-mi mai ia.
Cand ajung acasa, vad cutiuta. Mor de fericire. Inelul! Inelul cu piatra! Deschid cutia. Sa fac atac. Nu era inelul cu piatra, ci un inel din aur galben (aur galben, cui ii place aurul galben!?)cu un fluturas! Fluturas! Am 22 de ani (aproape), nu mai vreau fluturasi! Ma rog, zambesc si il pun pe deget. E mare, pe orice deget l-as pune! MAREEE! Vena de la tampla imi pulseaza la maximum.
Si il aud: Pai nu ai zis tu ca daca imi e bun pe degetul meu mijlociu e bun si pentru tine?! Nu, nu am zis asta! Ah mor, dupa ce ca nu mi-ai luat inelul cu piatra, mi-ai luat si unul mare! La care el: ce inel cu piatra? Sa nu vina sa-i dai in cap? Cum ce inel cu piatra? Nu te-am dus eu frumos de manuta in bijuteria aia si ti-am aratat mai multe modele, printre care si un inel frumos cu piatra, pe care ai vrut sa mi-l iei atunci, dar eu, in prostia mea, am zis ca nu. Pai nu ai fost destul de explicita ca il vrei neaparat pe ala, spune el. Sa mor nu altceva, adica il duci in bijuterie, ii arati inelul, si el nu e in stare sa ti-l ia.

Ma rog, m-am calmat pana la urma. L-am impacat ca-mi place si ala cu fluturas pana la urma. Mai ales ca mi-a aratat ca pe aripioare are 2 mici briliante. L-am dus la micsorat. O sa-l iau maine. Si o sa-l port. Si-o sa prind drag de el mai mult. Si-o sa invat din greselile facute.
Si data viitoare o sa-l pun sa mi-l cumpere pe loc. Si o sa fie si unul foarte scump. Sa se invete minte.

6 comments:

Raluca said...

=)) =)) =)) M-am distrat copios citind acest post. Oricum, felicitari pentru inelul cu fluturas. :) Macar exista un inel, nu? ;;) Iar intre noi fie vorba, cat de "fara obligatii" este? :D

Lori Modoran said...

Ralu, e foarte fara obligatii! Nu e ca si cum ar castiga 3 mii de euro pe luna si atunci as pune pb in mod diferit :))

lovingvama said...

Data viitoare să ţi-l iei tu. Cu banii tăi. Zic şi eu, nu dau cu parul :D

P.S. A citit? :))

Lori Modoran said...

Draga Vlad, dupa doi ani de relatie am zis ca merit si eu un cadou scump.

Da.

Georgiana said...

lori... e a doua oara cand citesc povestea, asta dupa ce mi-ai si povestit...si ink ma mai stric de ras:)))))

lovingvama said...

Ia uite, că am recitit acum. Şi voiam să las un comentariu "să ţi-l cumperi tu", dar văd că era deja unul care spunea aceeaşi chestie :))
E bine, sunt constant.

Şi el? Merită? A meritat?