Thursday, June 5, 2008

Animale de companie

Mi-am luat animalut. E o ea. O cheama Pitzi si e o hamsterita. O am de doua zile. E alba cu doua pete gri pe spate. Petele gri nu-mi prea plac. Astept sa mai creasca si o sa le vopsesc in roz. Am primit-o de la un prieten de-al prietenului meu si am promis ca o sa am mare grija de ea. Planuiam sa o tin eu cam o luna si apoi sa i-o duc lu' sister sa se joace cu ea. Dar e asa micuta si fragila incat m-am razgandit.

Pitzi e al treilea meu animalut de companie (exceptand barbatii bineinteles). Am mai avut un iepuras si un puisor de gaina. Ambele animalute au sfarsit tragic :D.

Primul, iepurasul, mi l-a dat o vecina. Ii nascuse iepuroaica de la tara si a zis sa-mi faca o bucurie. I-am pun numele Nanito, dupa un tip dintr-o telenovela, de care eram p-atunci foarte indragostita. Cat a fost mic, a fost super. Era curat, jucaus si nu putea deloc in casa. Cand a crescut, lucrurile s-au schimbat. Nu mai statea sa-i pun fundite la gat, nici sa-i piepten, nici nimic. Zgaria si facea caca mult si puturos. Atunci mama a zis ca nu se mai poate, il ducem la tara. La tara nu aveam cusca. L-am lasat la bunica in camera. Bunicul mi-a promis ca o sa-i faca el o cusca. Dupa vreo luna, doua, cand am fost la tara, nu l-am mai gasit pe Nanito. Mi-au zis ca a fugit la fratii sai din padure. Eram mica si i-am crezut. Acum ma gandesc ca au mancat o friptura buna.

Tot mancare banuiesc ca a ajuns si Puiu', un puisor de gaina. L-am luat de la tara. O gaina nebuna clocise un singur ou si apoi isi abandonase puiul. Celelalte gaini nu au vrut sa-l primeasca sub apripa lor, asa ca l-am laut eu sub a mea. Il tineam intr-o botosel pe noptiera. Era foarte cuminte. Se urca pe umarul meu si statea acolo ore intregi. Il scoteam cu mine la joaca. Marea placere a vietii lui era sa manance tantari. La fostul meu bloc din Motru nu era astupata o gura de subsuol. Il duceam acolo sa manance.
Dar tot ce e mic, creste. Si se facuse ditamai cocosul, iar mama iar a inceput cu Hai sa-l ducem la tara. L-am dus pana la urma, ce puteam sa fac? La tara a trebuit sa duc negocieri crunte cu bunica. Nu vroia in ruptul capului sa-l tina in casa. I-am zis, mamaie, asta-i cocos de oras, cum sa-l tii in batatura, se murdareste. Pana la urma am convins-o sa-l tina in bucataria de vara. Nu i-a placut deloc lu' Puiu' la tara. A avut ceva probleme de adaptare. Destul de grave. Bunica mi-a zis ca intr-o noapte a venit vulpea si l-a mancat. Il uitase afara cu ceilalti.

Desi nu am de gand sa-o duc la tara, ma bucur ca Pitzi nu e comestibila. O sa am grija de ea, promit.

9 comments:

Alexandra Zaicu said...

te-ai razgandit ???
:-l

Zoom said...

Sunt curios ce parere o sa aiba Trimu :D

Catalina said...

Azi Pitzi a invatat cum e cu cutremul la chinezi, pe urma a aflat ce are Dragos in ghiozdan, cum e sa vezi lumea de pe TNB. Nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi despre cresterea animalelor de companie, dragul meu Severin, hamster dedicat, a murit de la prea multa mancare. Bineinteles, hranit cu afectiune. Sa ai grija de Pitzi si sa n-o mai prezinti societatii, e prea delicata pentru noi...

Lori Modoran said...

@ alexandra - se pare ca da. Tu nu?
@ zoom - o sa aiba interdictie in camera noastra.
@ catalina - o Pitzi trebuie sa fie mereu in contact cu lumea.

marian vanghelie said...

long live pitzi!:)

Lori Modoran said...

primarul care este stie engleza?

lovingvama said...

Băi, în ce stil ai prezentat animalele alea :)) Chiar m-a amuzat.

Zi-i lu' Pitzi să aibă grijă că viaţa e pătrată... :D

Lori Modoran said...

Pitzi stie cel mai bine ca viata e patrata. Doar traieste intr-o cusca.

Georgiana said...

puiul meu de gaina a murit inecat in wc:-? si nu a fost vina mea in totalitate:-s