Eu in pat, facand nimic, el la calculator scriind de zor la disertatie.
- Iubitu' mi-aduci si mie suc rece?
Se ridica de la calculator, se duce la bucatarie, revine cu sucul.
- A, nu-mi place asta. Capy nu mai e?
- Ba da...
Pleaca iar in bucatarie. Revine in camera cu sticla de Capy.
- Pai si pahar nu-mi adusasi?
- Ah...
Mi-aduce un pahar.
- Merci. Te iubesc. Mi-aduci si-o nectarina?
Monday, June 23, 2008
Friday, June 20, 2008
Nuit Bleue - Fete de la Musique Francophone

Daca va hotarati sa veniti, eu va astept in Posh, unde sunt voluntar.
Thursday, June 19, 2008
Biblioteca fara fir

De asemenea, cei talentati in ale scrisului pot contribui la scrierea unui roman. La fiecare doua saptamani, este postat un nou capitol pe blog. La sfarsit, cartea va fi publicata.
La radio, o sa ajung la radio...
Incepand de marti sau miercuri, timp de doua saptamani voi fi la mare, in Tabara de Jurnalism. Nu ezitati sa ascultati Radio Costinesti.
Sunday, June 15, 2008
Sex in pat cu parintii

Uite nenea Oprescu proiect pentru mandat. Lasa prostiile alea cu lebede. Daca-mi rezolvi ecuatia (Student + 300 E)xCUM=CAMERA,CASA,GARSONIERA, promit sa te votez si eu pentru urmatorul mandat.
Saturday, June 14, 2008
(non)dispozitie
"Deocamdata insa n-are sens sa ma sinucid. Tot mai sper intr-o schimbare".
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit
Sunday, June 8, 2008
Asteptand seriozitatea
De la un timp, incepi sa ai alte asteptari si sa gandesti diferit. Constientizezi, cu parere de rau, ca vremurile in care te tineau parintii in puf au cam trecut. Ai stat destul pe capul lor si a venit randul tau sa gandesti pentru tine, in termeni de griji, bani si responsabilitati. In ultimele zile, m-am hotarat sa devin un om (mai) serios .
Alexandra zicea, pe un blog mai vechi, ca seriozitatea vine dupa 21 de ani. Ma incred in spunsele ei, asa ca maine o sa stau si-o sa astept sa vina. Si o s-o mai ajut si eu putin. Ma duc la un interviu pentru job. E primul meu interviu pentru job. Am ceva emotii, dar ma gandesc ca mai greu ca examenul la Ioneasca nu are cum sa fie. O sa postez mare aici daca-l iau, daca nu, asta e, in viata poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri.
Alexandra zicea, pe un blog mai vechi, ca seriozitatea vine dupa 21 de ani. Ma incred in spunsele ei, asa ca maine o sa stau si-o sa astept sa vina. Si o s-o mai ajut si eu putin. Ma duc la un interviu pentru job. E primul meu interviu pentru job. Am ceva emotii, dar ma gandesc ca mai greu ca examenul la Ioneasca nu are cum sa fie. O sa postez mare aici daca-l iau, daca nu, asta e, in viata poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri.
Saturday, June 7, 2008
Marx l-a plagiat pe Balcescu
Marx si Balcescu, un textulet de-al lui Gheorghe Zane, trece in fruntea clasamentului la categoria ce tampenii ne mai dau profii de citit. Discursul argumentativ al lui Zane e cat se poate de logic. Dupa ce face un scurt rezumat al capitolul 1 din Capitalul lui Marx, Zane trece la lucruri mai seriose, si anume, o trecere in revista a izvoarelor din care s-a inspirat Marx. Merita amintit un singur autor, Regnault. Acest Regnault, intr-o analiza a vietii agrare din Europa, zice Zane, s-a inspirat la greu din Balcescu. Regnault l-a parafrazat in cartea sa pe Balcescu, pe alocuri chiar fara sa-l citeze. Marx, la randul lui, l-a parafrazat pe Regnault, cu sau fara intentie (aici Zane e putin incurcat si zice ca nu stie) sa-l copieze pe al nostru Balcescu. Care Balcescu, este primul autor roman, dar si din literatura care foloseste conceputul de "lupta de clasa". Auzisi bai Marx, auzisi tu Engels, B a l c e s c u. Concluzia lui Zane e simpla si transanta: prin intermediul lui Regnault, Marx l-a plagiat pe Balcescu. Multe aplauze pentru Zane. Sau pentru Balcescu. Sau pentru mine care nu-l inteleg nici pe Marx si nici pe Balcescu.
Thursday, June 5, 2008
Animale de companie
Mi-am luat animalut. E o ea. O cheama Pitzi si e o hamsterita. O am de doua zile. E alba cu doua pete gri pe spate. Petele gri nu-mi prea plac. Astept sa mai creasca si o sa le vopsesc in roz. Am primit-o de la un prieten de-al prietenului meu si am promis ca o sa am mare grija de ea. Planuiam sa o tin eu cam o luna si apoi sa i-o duc lu' sister sa se joace cu ea. Dar e asa micuta si fragila incat m-am razgandit.
Pitzi e al treilea meu animalut de companie (exceptand barbatii bineinteles). Am mai avut un iepuras si un puisor de gaina. Ambele animalute au sfarsit tragic :D.
Primul, iepurasul, mi l-a dat o vecina. Ii nascuse iepuroaica de la tara si a zis sa-mi faca o bucurie. I-am pun numele Nanito, dupa un tip dintr-o telenovela, de care eram p-atunci foarte indragostita. Cat a fost mic, a fost super. Era curat, jucaus si nu putea deloc in casa. Cand a crescut, lucrurile s-au schimbat. Nu mai statea sa-i pun fundite la gat, nici sa-i piepten, nici nimic. Zgaria si facea caca mult si puturos. Atunci mama a zis ca nu se mai poate, il ducem la tara. La tara nu aveam cusca. L-am lasat la bunica in camera. Bunicul mi-a promis ca o sa-i faca el o cusca. Dupa vreo luna, doua, cand am fost la tara, nu l-am mai gasit pe Nanito. Mi-au zis ca a fugit la fratii sai din padure. Eram mica si i-am crezut. Acum ma gandesc ca au mancat o friptura buna.
Tot mancare banuiesc ca a ajuns si Puiu', un puisor de gaina. L-am luat de la tara. O gaina nebuna clocise un singur ou si apoi isi abandonase puiul. Celelalte gaini nu au vrut sa-l primeasca sub apripa lor, asa ca l-am laut eu sub a mea. Il tineam intr-o botosel pe noptiera. Era foarte cuminte. Se urca pe umarul meu si statea acolo ore intregi. Il scoteam cu mine la joaca. Marea placere a vietii lui era sa manance tantari. La fostul meu bloc din Motru nu era astupata o gura de subsuol. Il duceam acolo sa manance.
Dar tot ce e mic, creste. Si se facuse ditamai cocosul, iar mama iar a inceput cu Hai sa-l ducem la tara. L-am dus pana la urma, ce puteam sa fac? La tara a trebuit sa duc negocieri crunte cu bunica. Nu vroia in ruptul capului sa-l tina in casa. I-am zis, mamaie, asta-i cocos de oras, cum sa-l tii in batatura, se murdareste. Pana la urma am convins-o sa-l tina in bucataria de vara. Nu i-a placut deloc lu' Puiu' la tara. A avut ceva probleme de adaptare. Destul de grave. Bunica mi-a zis ca intr-o noapte a venit vulpea si l-a mancat. Il uitase afara cu ceilalti.
Desi nu am de gand sa-o duc la tara, ma bucur ca Pitzi nu e comestibila. O sa am grija de ea, promit.
Pitzi e al treilea meu animalut de companie (exceptand barbatii bineinteles). Am mai avut un iepuras si un puisor de gaina. Ambele animalute au sfarsit tragic :D.
Primul, iepurasul, mi l-a dat o vecina. Ii nascuse iepuroaica de la tara si a zis sa-mi faca o bucurie. I-am pun numele Nanito, dupa un tip dintr-o telenovela, de care eram p-atunci foarte indragostita. Cat a fost mic, a fost super. Era curat, jucaus si nu putea deloc in casa. Cand a crescut, lucrurile s-au schimbat. Nu mai statea sa-i pun fundite la gat, nici sa-i piepten, nici nimic. Zgaria si facea caca mult si puturos. Atunci mama a zis ca nu se mai poate, il ducem la tara. La tara nu aveam cusca. L-am lasat la bunica in camera. Bunicul mi-a promis ca o sa-i faca el o cusca. Dupa vreo luna, doua, cand am fost la tara, nu l-am mai gasit pe Nanito. Mi-au zis ca a fugit la fratii sai din padure. Eram mica si i-am crezut. Acum ma gandesc ca au mancat o friptura buna.
Tot mancare banuiesc ca a ajuns si Puiu', un puisor de gaina. L-am luat de la tara. O gaina nebuna clocise un singur ou si apoi isi abandonase puiul. Celelalte gaini nu au vrut sa-l primeasca sub apripa lor, asa ca l-am laut eu sub a mea. Il tineam intr-o botosel pe noptiera. Era foarte cuminte. Se urca pe umarul meu si statea acolo ore intregi. Il scoteam cu mine la joaca. Marea placere a vietii lui era sa manance tantari. La fostul meu bloc din Motru nu era astupata o gura de subsuol. Il duceam acolo sa manance.
Dar tot ce e mic, creste. Si se facuse ditamai cocosul, iar mama iar a inceput cu Hai sa-l ducem la tara. L-am dus pana la urma, ce puteam sa fac? La tara a trebuit sa duc negocieri crunte cu bunica. Nu vroia in ruptul capului sa-l tina in casa. I-am zis, mamaie, asta-i cocos de oras, cum sa-l tii in batatura, se murdareste. Pana la urma am convins-o sa-l tina in bucataria de vara. Nu i-a placut deloc lu' Puiu' la tara. A avut ceva probleme de adaptare. Destul de grave. Bunica mi-a zis ca intr-o noapte a venit vulpea si l-a mancat. Il uitase afara cu ceilalti.
Desi nu am de gand sa-o duc la tara, ma bucur ca Pitzi nu e comestibila. O sa am grija de ea, promit.
Subscribe to:
Posts (Atom)