Monday, September 22, 2008

Incredibil, dar adevarat

Azi am reusit in sfarsit! sa-mi echivalez doua examene la FJSC si, tot azi, (da, in aceeasi zi, aceeasi ora) mi-am inghetat si anul universitar. Multumesc din suflet familiei, prietenilor si colegilor pentru sustinerea morala, precum si planetei Mercur pentru energia pozitiva revarsata noaptea trecuta peste Etajul 6 sau peste locuintele secretarelor. Si nu in ultimul rand, as vrea sa-mi multumesc mie insumi, pentru calmitatea extraodinara de care am dat dovada in timpul acestui proces lung si anevoios. Multumesc, multumesc, multumesc. Multumesc.

Wednesday, September 10, 2008

Catan

In aceasta mini-sesiune de restante, pe langa dormit pana la 12 si navigat aiurea pe net, mi-am gasit si o alta ocupatie interesanta: ma joc Catan (Cavaleri si orase). Desi pierd de fiecare data, m-am indragostit de el. Da, eu care blamez de cate ori am ocazia actiunea de "a juca". Si pentru ca ieri am implinit 21 de ani si 4 luni, mi-l puteti face cadou. Nu e chiar foarte scump, se poate achizitiona si on-line.

Monday, September 8, 2008

Minciunile femeilor

Femeile mint. Și mint dintotdeauna. De la Penelopa lui Ulise, care desfăcea noaptea ce țesea ziua, la femeia modernă, care acuză dureri de cap, toate femeile mint. Cu un scop precis sau fără să știe chiar ele de ce. Femeile mint frumos, obraznic, nerușinat, involuntar sau intenționat, simplu sau complicat, cu sau fără ranchiună.
Uneori, minciunile femeilor sunt pur și simplu savuroase. Asta dacă le privești din afară, cu detașare, ca pe năzbâtiile adorabile ale unor copii. Însă, când minciunile trec de limita ghidușiilor, sunt amare, dezgustătoare și te jupoaie de viu.

Ludmila Ulițkaia crede că minciuna ”are trăsături de boală molipsitoare. De care se îmbolnăvesc imediat aproape toate persoanele de sex feminin”. În cartea Ulikțaiei s-au îmbolnăvit Irene, Nadia, Lialka, Anna Veniaminovna, Jenia și prostituatele rusoaice. Minciunile femeilor este o carte cu șase povești-minciună despre șase femei obișnuite. Nu vă așteptați ca autoarea să răspundă și la întrebarea : de ce mint femeile. Așa cum Ulițkaia avertizează de la început: cartea este un simplu studiu artistic al problemei minciunilor, ”fără nici o pretenție de a o rezolva în întregime, ba nici măcar parțial”.

Sfatul criticului de la Humanitas: Cea mai teribilă poveste este ultima, a Jeniei, în care minciuna e mult mai bine ascunsă decât în celelalte. Sau poate atât de la vedere, că n-o bagi de seamă. Dacă o descoperiți, e clar că știți câte ceva despre ”arta de a trăi”.

Sfatul meu: cititi această carte. E o lectură ușoară, relaxantă, scrisă simplu și totodată cu dichis. De aceeași autoare recomand nuvela Soniecika și romanul Înmormântare veselă.

Sunday, September 7, 2008

Scoala Nationala de Jurnalism. Ce am invatat eu:

- ca pentru a ajunge sus si a ramane acolo, trebuie sa incepem de jos si sa nu ne asteptam din prima la mari recompense.
- ca noi, mucosii, nu trebuie sa ne dam cu parerea despre subiectele mari. Mai intai sa scriem despre punga de plastic.
- ca meseria de jurnalist e ca oricare alta meserie si trebuie sa respecti politica institutiei.
- ca intotdeauna va exista presa de calitate.
- ca Dan Diaconescu e un baiat destept, care stie sa faca bani pe spinarea prostilor, stie sa manipuleze publicul, si nu se sfieste sa recunoasca aceste doua lucruri.
- ca intotdeauna se afla ceva naspa in spatele scenei si, cum ne-a demonstrat Lucian Mandruta, in spatele oricarui "mare" jurnalist (vezi textul lui Alex).

Rasarit de soare in Costinesti

La orele 5-5.30 ale diminetii, cei care si-au parasit patul cald sa vada rasaritul au avut parte de urmatoarea priveliste: