Iarna vrajbei mele

Ethan Hawley este vanzator in fosta sa pravalie. Are o sotie si doi copii care se plang neincetat de lipsa banilor. Ii lipseste un capital pe care sa-l investeasca. Eu sunt student in ultimul an si ma plang de chirie, intretinere si lipsa banilor pentru un master in strainatate. Imi lipsesc un an, doi de experienta, engleza avansat si permisul de conducere. Ce am in comun cu Ethan? Jobmarurile (cosmaruri cu joburi), eu ma vad impartind pliante la Universitate, iar Ethan se vede pentru totdeauna vanzator in pravalia care odata fusese a sa. Ethan se gandeste serios ca ar putea sa jefuiasca o banca, iar eu ma gandesc ca as putea devin pitzipoanca (adica sa-mi gasesc un finantator, se poarta). La el, pana la urma, portita se deschide, prin doua usi chiar: prietenul sau, betivul Danny ii "daruieste" singurul teren din oras pe care se poate construi un aeroport, iar proprietarul pravaliei Marullo pleaca in Italia si ii lasa lui magazinul. Eu vad portita, o stiu, dar a dracu de usa daca vrea ea sa se deschida.

Pana sa ma hotarasc eu s-o fortez sa se deschida, mai plec o saptamana la mare. Tot cu ANT-ul.

Se poarta lenevitul

Am o lene incredibila sa fac orice. Inclusiv sa stau degeaba. Totusi, dupa un aproape plin pahar de Timisoreana, mi-am reunit fortele special pentru fanii blogului meu - pe care ii salut pe aceasta cale.

Sunt acasa in Motru de fix douj' de zile. M-am ingrasat ingrozitor (a se citi vreo cinci sute de grame), ca deh, mananc mai mult de trei mese pe zi si am fix doujsiceva de zile de abstinenta sportiva. O dimineata obisnuita incepe pe la ora 11.30. As dormi mai mult bineinteles - nu va indoiti ca n-as avea asemenea capacitate - daca soarele n-ar rasari de la Rasarit si nu ar bate la mine in terasa si nu s-ar face o caldura in camera de 40 de grade, ori daca mult iubita mea sora sau mult iubita dadaca a lu' sor'mea, ori mult iubita mea mama, ori un alt mult iubit alt membru al clanului n-ar deschide usa cu putere. Zgmomotul asta dureros de pat lovit de usa, e desteptatorul meu in fiecare dimineata. Si nu lipseste nici traditionala: tu nu te mai trezesti astazi?

Dupa ce reusesc sa ma trezesc de-a binelea si sa ma ridic din pat, ma duc la baie sa ma spal impreuna cu sora-mea pe dinti. Copil din ziua de azi, ce vreti, ii place sa se spele impreuna cu mine pe dinti. De obicei, imi periez dintii doar 2, cand sunt in toane bune 3 minute; de cand sunt acasa ii periez cel putin 5 minute si corect, sa fiu si eu un bun exemplu pentru sora-mea. Daca reusesc sa-mi dau si cu apa pe fata dupa ce ma spal pe dinti, ma duc repede sa-mi fac un 3 in 1. Daca nu, ma mai tolanesc un pic pe canapeauna din sufragerie si ma uit la Spioanele.

Stau pe canapea pana cand gradul de foame e mai mare ca ala de lene. Atunci ma ridic si ma-ndrept spre frigider. Ma inunda un val de bucurie in tot corpul cand vad trei feluri de mancare gatita.

Dupa masa, ma mai odihnesc nitel. Eventual, in timpul asta ma uit si la desenele mele preferate, Copiii de la 402. Sunt ultimele mele momente de liniste. Urmeaza cosmarul, sa o conving pe sora-mea sa-si faca temele pe vacanta. Pentru ca in majoritatea cazurilor nu vrea, trebuie sa o oblig. Copilul obligat sa faca teme e un copil tafnos si razbunator. El face propozitii de genul: porcul e imbelsugat, ursul e imbujorat, pagina e alba. Mi-e ciuda, eu cand aveam 7 ani nu stiam sa fac mishto in halul asta de cei mari. Daca scrie cel putin trei exercitii la mate si trei la romana o las pe afara, daca nu, ma trage putin de par si iese singura afara. Cand ma enervez, iau cheia de la usa si o ascund. Incerc sa fiu mai calma, pentru ca de doua ori am uitat unde am ascuns cheia.

Pe la 5-6 mananc iar si bag si un somnic de infrumusetare. Pe la jumatatea visului, ma suna Laura si ma trezeste sa ies in oras. De obicei e nervoasa ca se cearta cu sora-sa. Si cand e nervoasa si cand nu e, Laura vorbeste mult. Uneori o ascult, alteori nu.

Sunt seri in care ni se alatura si gasca. Azi a fost prima seara in care am baut si eu bere cu ei. Am baut in cinstea minerului, ce vreti? Mentionez ca am fost cuminte si nu am distrus nimic.

Sunt totusi zile in care sunt activa. Ies sa cumpar paine sau merg la masaj. La tenis? Nu, nu merg. E cald, e soare si n-are pofta chef.

Romania noastra

Vorbeam aseara cu niste prieteni de socul pe care il ai atunci cand, dupa 10 zile petrecute in alta tara, te intorci in Bucuresti. Plaja curata, apa limpede, servire impecabila, oameni civilizati, toate raman o amintire dureroasa. De ce dureroasa? Pentru ca te gandesti, de ce la ei se poate si la noi nu? De ce trebuie sa suportam mizeria, gropile, cainii vagabonzi, cocalarii care se scobesc in fund pe strada si chelnerii care-ti trantesc farfuria in scarba pe masa?

Recenzii

Am inceput colaborarea cu DOL. Prima recenzie este despre Rusia lui Putin. O gasiti aici.